*Vezi in josul paginii UPDATE: 9.12.19; 11.12.19 ora 12.30, 11.12.19, ora 23.50
#COPILULfaraCOPILARIE #MAMAingerBUN #IMPREUNAdaruimBUCURIE

“Gabi era in clasa a 5-a si din pacate atunci nu aveam decat pensia de handicap si salariul meu. Nu mi-am permis sa ii cumpar pentru scoala decat o pereche de #pantaloni pe care mititelul o purta cu grija. Intr-o zi l-au intrebat colegii daca el alti pantaloni nu are si el a raspuns ca aceia sunt #pantalonii #lui #preferati. Nu mi-a spus atunci ca sa nu ma intristeze, mi-a spus mult mai tarziu ce l-au intrebat copiii. Mereu imi multumeste pentru ce ii ofer si are foarte mare grija de lucrurile pe care i le cumpar, mereu imi spune <Sunt muncite de tine, cum sa nu apreciez?>”

Dimineata de ieri imi parea banala. Pana cand o colega m-a trezit din amorteala. A dat cu mine de toti peretii, m-a zguduit bine, m-a miscat din scaunul meu linistit. Nu, nu m-a luat de guler, ci mi-a spus o parte din povestea unui baiat cuminte si bun pe care-l stie de mic, de la 2-3 ani, acum avand 16. Un copil #OLIMPIC, cu rezultate exceptionale! A crescut chinuit si in saracie lucie, in conditii greu de dus pentru inima unui copilas, mutandu-se mereu din casa in casa, cu chirie, fara sa intrebe “de ce”. Acum locuiesc in Bucuresti, zona Pantelimon - Delfinului. Mamica lui l-a crescut singura ca o adevarata #eroina, cu puteri nebanuite. Tatal l-a parasit pe cand el avea doar 3 zile, nici n-a vrut sa il recunoasca oficial. Bunicii nu mai sunt in viata. Mamica il mai lasa la colega mea si mergea sa munceasca, sa aiba din ce trai. Vazand cum arata o ciorba normala la colega mea, cu sinceritatea sa de copil, Gabi se mira ca ciorba are multe legume, marturisind “mami nu pune atat de multe, ca n-are”. :(

Dar partea cea mai trista e ca Gabi, copilasul plapand si sensibil, are grave probleme de sanatate la un picior. Sufera de un sindrom fara leac, sindromul Klippel Trenaunay, in termeni populari “picior de elefant”, o malformatie congenitala ce determina cresterea in dimensiuni a piciorului, cu afectarea venelor si vaselor limfatice si indirect, afectarea intregul organism. Astfel, prin generarea de complicatii, a capatat inca un sindrom: May-thurner.

M-am tot gandit la ciorba chioara si la imaginea cu piciorul lui bandajat. Am vorbit cu o prietena sa incercam sa il ajutam cumva. Am vorbit la telefon si cu mamica. As fi vrut sa ii invit maine la un eveniment dedicat copiilor speciali, sa primeasca niste daruri si sa se bucure de atmosfera de sarbatoare cunoscand fata in fata mai multe vedete autohtone. Mi-a spus ca nu poate veni, Gabi e intr-o perioada grea cand, pe langa dureri insuportabile, ii curge limfa prin piele ca la robinet si are nevoie de servetele de hartie si bandaje constant, sa nu se ude, irite si infecteze, fiind si cu imunitatea extrem de scazuta. Am rugat-o sa-mi trimita si pe mail povestea lor, s-o dau mai departe cuiva dintr-un proiect TV ce l-ar putea ajuta. Nu v-o public pe toata, va las numai pasajul cu care am inceput postarea. E mult prea dureros restul. :( :( :( Eu am bocit bine, m-am cutremurat si mi-am propus sa nu raman indiferenta, ci sa ajut atat cat voi putea, in orice mod. Gabi e baiatul care, vazand o femeie ce dormea zgribulita de frig in scara blocului, a luat mancare si o patura din casa si i le-a daruit cu toata inima, din putinul pe care il avea...

Acum o sa va rog si pe voi sa faceti la fel, sa va rupeti din putinul vostru, sa ne unim si sa il ajutam pe acest baiat sa aiba o viata relativ normala. Ah, am uitat sa va spun: e elev silitor la Colegiul Costin Nenitescu din Bucuresti, a invatat singur engleza, de curand a inceput sa invete singur si limba japoneza si ii place sa deseneze grafic. Chiar are talent, isi lasa pe hartie toata sensibilitatea si bucati din sufletul lui. 3>

Cum il putem ajuta pe Gabriel Balacean?

SURSE DE INFORMARE:

UPDATE 11.12.2019, ora 23.50