Fâșii de carne sfârtecate-n lut
Cu ghiare de lumină
Își plâng cu zâmbet dorul
Creației de-nceput
La umbra a doi sâni,
Cu vis
Și
Iz
De zmeură și mere coapte,
Ca taina unui potir din
Care se varsă infinitul
Mut,
Ca marea;
Mâinile calde strâng, spre devenire
În tot comerțul ăsta cu iluzii,
În pumnul lor tot răsăritul
și apusul
Oglinzilor prăfuite
Dezgolite de confuzii;
