E un gol flămând ce arde în mine
pe care-l mai sting uneori,
cu ceaiul absurd și sălbatic
îndulcit de culori,
E un gol barbar ce izbește,
știi bine,
în tâmple prefăcute din stele
ce par ireale,
dincolo de nori;
„Te uită cum ninge decembre”,
cu fulgi de macarons
și Budism în discuții,
Te uită cum chipuri
de lut ce-și caută dorul,
visând la mâine sau la ieri,
nu știu că timpul
e doar un punct suspendat
între două tăceri;