Am văzut, nu zic, mai multe,
Am aflat de zeci, cincizeci, ori poate sute.
Dar o bestie ca tine,
Nici prea rea, cu palme reci și fine,
Coarne tari, la vârf cam prea ciuntite,
Măcinate ca mălaiul, iar mai jos puțin turtite,
Nări căldări și o mustață
Ba mai mare, ba mai rară, roasă-n față,
Ochi apoși, gălbui, distrați,
Dinți în față sterpeziți și scurți și lați,
N-am văzut așa ceva ca tine,
Doar vreo patru sau oricum puține.
Vai, tu, bestie pestriță,
Nu-i momentul să fii tristă!
Nu știu zău ce ai pățit,
Astăzi, când iar te-ai uimit.
Ori credeai că ești barbară,
Unica cu frunte-amară?
Ori ziceai că nu e alta
Cum ești tu, în lumea asta?
Ori sperai că burta-ți suptă,
Carne vie azi înfruptă?
Bestie uimită azi,
Grijă mare ai, ori cazi.
De mai e vreo alta chiar așa,
Stai senină, supărare nu păstra!
Cântă ușor, zâmbește în sine,
Nu cunosc niciuna mai uimită decât tine!
