Un moment bun, un semnal încântător. Momentul în care începi să fii lovită în vocaţie, în mod virulent hăituită pentru ceea ce creezi , acel prim om contestatar, acut asmuţit, este un semnal de bun augur. O goarna sunând tare şi cu ecou, pentru a-ţi spune că eşti pe drumul cel bun. Când lucrurile încep să capete o formă mai limpede, când angrenajul la care tot lucrezi şi lucrezi... de ceva ani, prinde având şi se prefigurează în bulgăre rotitor, atunci apar contestatarii cu limbă acră şi invidioasă (acră pentru că pizma şi furia lovesc în ficat şi în bilă şi apar reacţiile fiziologice).
Acest prim contestatar înverşunat este noul semn de bun augur, noul reper pe drumul aprig înceţoşat de până acum.