am sa spun o poveste acum cînd poveștile se-nchid în sinea lor mîngîindu-se pre sine cu sinele catifelat al uitării un fel de epitaf sau blestem un fel de amiază petrecută așteptînd călăreții întăncuiți și-n care vinul nu se mai simte sub tăcerea ce cuprinde orașul (iubita mea-și unduiește neliniștea-i peste ape) nici eu nu … Citește în continuare birkat hacoanim →