Derapez cu ochii pe monitorul aproape incaruntit de goliciunea absentei textuale. E Pastele, am ciocnit involuntar un ou, de coapsa... Ca nu prea -mi prieste scaunul ca dimensiune (sustin ca as incapea in 3d inca) , imi anunta amorteala, de la ea probabil se trage si cealalta amorteala , sau poate sunt foarte sensibil la simbolurile crestinesti ce sustin adaparea de morti prin aruncatul vinului peste valurile de pamant infipte-n dos de imitari de crucifixuri?...Voi credinciosii naibii nu-mi irositi otrava mea! Puteti aplauda,am aparut in scena, nu ? Probabil doar ma privesc in oglinda, si sunt beat sau singur, in niciun caz ambele chestiuni.     Un ospiciu superfluu au devenit retractiile de socializare ,care mai adesea culmina cu o infama revenire. De parca as fi redistribuit de sistem conform necesitatilor functionale de gland , pardon -grup.Trebuie sa fiu declarat idolul individualistilor in asemenea cazuri. Clocesc pentru curentele astea �...