Un apropiat al meu s-a mutat zilele trecute de la bloc la o casa e
pamant, in localitatea pantelimon, deci foarte aproape de
Bucuresti. A fost o mutare mai heirupista, fara sa aiba chiar toata
casa aranjata pe indelete, dar s-a mutat. Dupa 2 zile vorbesc cu el
si il intreb "cum e la curte". Si imi spune...ca a descoperit ce
inseamna sa fi liber. Sa fi un om liber. Dupa 40 de ani de stat la
bloc, a inteles in numai doua zile ca blocul e un fel de
iinchisoare. Totul este limitat. Spatiul apartamentului este
limitat si inchis. Liftul este un alt spatiu inchis si limitat.
Parcarile sunt limitate si sufocante. daca iesea din bloc cu
carutul aproape se lovea de masinile parcate pe trotuar.
Posibilitatile de a-ti creste copiii sunt limmitate. Curtea ofera
chiar si copiilor mici un spatiu de explorare, de joaca, in care
exista o siguranta mare. La bloc...daca se joaca mai zgomotos deja
rasuna tevile caloriferelor. Sa mai vorbim de gratare la bloc? A
incercat Gigi Becali un gratar pe balcon si a fost nevoit sa plece
din locatie. Sa mai vorbim de posibilitatea de a construi oricand o
camera in plus , pentru un nou nascut, pentru o soacra, pentru un
refugiat cu rol de gradinar....curtea ofera aceasta posibilitate.
Omul meu se mutase la curte pentru ca familia i-a crescut
continnuu. sa schimbe apartamentul cu altul ceva mai mare era si
scump si problematic. Putea deveni in doi ani din nou neincapator.
A ales varianta casa pe pamant, consturita de el, Cu materiale
alese de el, pe potriva necesitatilor lui. Si a fost varianta
castigatoare. Copii sunt fericiti si plini de verdeata si nori,
sotia lui e fericita cu o bucatarie mai mare si mai multe camere,
el e fericit ca vede rasaritul de soare asa cum il vedea numai pe
la mare in concedii. Si totul la numai 3 km de limita sectorului 2.
