Într-o seară din luna august 1944, Jorge Luis Borges a fost prezentat unei tinere pe nume Estela Canto, la o petrecere dată de Bioy Casares şi Silvina Ocampo. Zveltă, brunetă, drăguţă, Estela avea ochi scrutători şi un zâmbet discret care îi dădeau un aer de inteligenţă impetuoasă. La 28 de ani, era cu 18 ani mai tânără decât Borges şi se abătuse de la tradiţia argentinienelor preferând să nu se căsătorească şi să-şi croiască o carieră în jurnalism şi literatură.

Prima ei întâlnire cu Borges nu a fost deloc promiţătoare: îi citise Moartea şi busola în Sur, o povestire care o bulversase, dar nu era deloc impresionată de înfăţişarea autorului – deşi i se spusese că nu este foarte arătos, Borges arăta chiar mai rău decât se aşteptase: era dolofan, destul de înalt, cu faţa palidă, cărnoasă, şi cu picioarele extrem de mici.

Deşi a dat absent mâna cu ea, Borges nu prea a mai băgat-o în seamă, o lipsă de atenţie care a iritat-o pe Estela, fiindcă pe atunci credea că toţi bărbaţii o consideră atrăgătoare. Estela era, de fapt, o femeie cu o experienţă sexuală destul de vastă: avusese legături cu mai mulţi scriitori, dar îi prefera pe bărbaţii de acţiune şi, la momentul întâlnirii cu Borges, era încurcată cu un englez, un spion britanic care călătorea prin toată Argentina şi Brazilia.

Estela văzuse însă dincolo de exteriorul neatrăgător al lui Borges şi desluşise spiritul excepţional care era închis acolo, în vreme ce Borges fusese intrigat de această tânără misterioasă….

Într-o seară, scritorul a reuşit să îngaime cu vocea tremurată: “Estela, vrei să te căsătoreşti cu mine?” Tânăra, surprinsă, a răspuns: “Aş fi foarte fericită, Georgie. Dar nu uita că sunt o discipolă a lui Bernard Shaw. Nu ne putem căsători fără să ne culcăm mai întâi”. Borges nu a profitat de ofertă, aşa că relaţia a fost sortită eşecului.

sursa: Edwin Williamson, Borges: o viaţă, Trad.: Petru Iamandi, Bucureşti, RAO International Publishing Company, 2007