Cum iubita mea aplică zicerea „cere și ți se va da!”, m-a bătut la cap vreo două săptămîni cu borșul de sfecla al bunicii ei. Cum n-am făcut niciodată așa ceva, iar bunica ei încă nu sînt, m-am băgat pe Internet să aflu cum se face un adevărat borș de sfeclă din Imperiu. Evident că am găsit ț rețete una mai adevărată ca alta, așa că am făcut o medie și am purces la făurirea lui.

Zis și făcut. Îmi iau sacoșa și plec la piață. Pe drum, ocolesc pe la Bodegă unde îmi iau porția de bere dietetică. Apoi, tacticos, mă îndrept către tarabe. Bunghesc patru sfecle interesante, doi morcovi, caut țelină, ceapă, leuștean, pătrunjel, cartofi roșii, nu prea mulți că țin cură de slăbire, un păstîrnac, un pătrunjel, rădăcină de data asta, doi ardei iuți roșii și o sticlă de borș d-ăla bun. Mai iau în treacăt două legături de ceapă verde și una de usturoi verde. Ca să fie.

Ajung acasă și cazez sfeclele în cuptor pentru coacere preț de vreo două ceasuri. Mă așez la calculator și intru pe Facebook. Din bucătărie vine un miros de sfeclă ușor arsă. „S-au făcut” îmi zic și reped o furculiță-n ele. Intră ca-n unt. Bun așa. Las cuptorul deschis să se răcească obiectele și pun restul legumelor în chiuvetă. Le spăl, le curăț, le tai și le bag în blender. Toc la ele pînă ajung fărîme. Pun o oală pe foc, torn ulei și cînd acesta se-ncinge pun țăndările de legume. Le amestec cu osîrdie, după care pun apă și le las să fiarbă. Adaug leușteanul și pătrunjelul așa cum sînt. Am de gînd să le scot la sfîrșit. Tai ceapa verde și usturoiul vernil și te pun în fiertură. Vreo juma de oră vor sta la fiert toate.

Mă-ntorc și rad cartofii curățați. Pe răzătoare amare. Îi pun la fiert. Scot sfeclele din cuptor, le dezpielițez și le dau prin aceeași răzătoare. Pun borșul în oală. Mai las un pic și pun și sfecla rasă. Sare. Cam gata. Închid focul, fac o poză, o pun pe Facebook pentru aplauze și m-apuc să scriu pe blog. Poftă bună, iubire, sper să-ți placă. Am și smîntînă