Ilinca vine la mine plângând și arată cu degetul spre genunchi: „Tatiii, buba! Am buba!” Eu: „Ah, te-ai lovit la picior. Hai să pupe tata și trece. Muah, muah, muah. Facem draga-draga. Gata! A trecut”.

După un timp o surprind cum cade și se lovește la frunte: „Buba! Am buba, tati!” Eu:„Ah, te-ai lovit la cap. Hai să pupe tata și trece. Muah, muah, muah. Facem draga-draga. Gata! A trecut”.

Câteva ore mai târziu vine din nou la mine plângând și arată cu degetul la fund: „Tatiii, buba! Buba!” Eu: „Ah, te-ai lovit la fund. Du-te la mami…”

***

Încerc s-o îmbrac pe fiică-mea cu un pulover. Ea dă să fugă. O prind. Se zbate ca o zvârlugă. Nu că nu ar vrea să fie îmbrăcată. Vrea. Dar de ce să faci lucrurile simplu și ușor când poți să le faci mai… interesant. Reușesc să-i trag puloverul pe jumătate: mâinile îi stau atârnate, capul înfășurat în material – nici încolo, nici încoac...