Space: the final frontier; celebrul anunț ce
deschidea episoadele serialului Star Trek, difuzat și în România la
începutul anilor ’90, sintetizează modalitatea omenească de
organizare a percepţiei, relevându-ne cele două forme pure ale
tuturor intuiţiilor noastre. Nu putem gândi lumea în afara acestor
coordonate definitorii. Așa cum remarca Stephen Hawking în 1988, în
a sa “Scurtă istorie a timpului”, “Dacă vom descoperi
vreodată o teorie completă și inatacabilă de la început la sfârșit,
aceasta va deveni triumful suprem al rațiunii umane, pentru că din
acel moment vom cunoaște cum funcționează mintea lui
Dumnezeu”.
Aceasta este și ideea cea mai pregnantă a ultimei
expoziții de pictură a doamnei Mihaela Cocheci, vernisată în seara
de joi, 2 aprilie 2015, la Sala Constantin Brâncuși a Palatului
Parlamentului, din strada Izvor nr. 2-4.
Organizat într-un spațiu extrem de generos, evenimentul
a debutat cu o scurtă introducere făcută de către dl. Mihai Costin
în calitate de gazdă a expoziției.
Curatorul expoziției, a fost și de această dată criticul
de artă Marius Tița, care a împărtășit publicului câteva reflecții
despre arta Mihaelei Cocheci și despre “motorul” care o împinge în
aceste călătorii fantastice, în care de fiecare dată ne ia ca
martori.
“Din aceste călătorii” remarca
domnul Marius Tița, “în agenda de
călător inițiat sunt o serie de mesaje pe care le regăsim unde
vreți dumneavoastră; în marile scrieri ale orientului, în marile
imagini ale orientului, în marile alegorii, inclusiv grafice.
Orientul ne trimite prin simple mișcări grafice, senzații,
atmosfere, înțelegeri, în simple descrieri, în simple tușe care ar
trebui ă fie litere, ideografic până la urmă, cărora artista le
acordă un sens prorpiu, o interpretare proprie, o construcție
proprie.”
“Sunt forme scoase atât din elementul celular, sunt
universuri și infinituri care copiază celula,
atomul...” ne dezvăluie dl. Tița.
Copleșită și de această dată de emoțiile și bucuria
reîntâlnirii cu publicul, Mihaela Cocheci a transmis mulțumiri
celor prezenți, accentuând:
“Vă spun un mare adevăr: voi sunteți de fapt muza
mea! În momentul în care lucrez absolut orice pânză, vă am în
sufletul meu. Am pictat toată expoziția gândindu-mă la următoarea
frază din rugăciunea Tatăl Nostru: Precum în cer, așa și pe Pământ!
Și atunci, am încercat să realizez tablourile acestea gândindu-mă
permanent că așa cum este acolo, trebuie să fie și aici sau așa cum
este aici, trebuie să fie și acolo.”
Expoziția care reunește 42 de tablouri, introduce
privitorul, nu într-o singură lume, ci într-un întreg univers, plin
de astre, planete, stele, quasari și multe alte înfățișări
surprinzătoare din cosmologia cunoscută și totuși nebănuită a
lumii. Toate, caracterizate până la cea mai mica tușă, de formă,
culoare dar, mai presus de orice, de sentimentul comunicării
elementare cu natura și cu universul în care trăim. De
altfel, chiar autoarea lucrărilor a dorit prin această expoziție să
aducă “un omagiu TIMPULUI care
ne ajută să înțelegem mai bine SPAȚIUL, vital -
existențial!”.
Detaliile de cea mai mare finețe ale fiecărei pânze, culorile care dau fiecărui tablou o notă distinctă dar totuși unitară cu întreaga temă, formele extrem de recognoscibile și totodată pline de inedit au puterea de a oferi cu adevărat acea evadare în fantastic dorită de multe ori de fiecare om, prizonier al vieții cotidiene.
Teleportarea este evidentă cu fiecare imagine în parte, deoarece spiritul este eliberat și transportat direct în centrul celor mai surprinzătoare peisaje, punându-l în fața evidenței: acum ești pe o planetă fruct, mai departe te vei găsi în fața unei galaxii floare, apoi asiști pe viu fie la explozia unui quasar sau ești pe cale să fii atras în roșul deplin al unui soare muribund.
Ondulismul, curentul creat chiar de Mihaela Cocheci își
găsește prin această expoziție una dintre cele mai elocvente
expresii, prin geometria fiecărei imagini.
Universurile paralele, spiralele temporale își pierd
orice umbră de dubiu, înfățișându-se privirilor în cele mai
neașteptate momente, îngăduind astfel martorilor nașterea
amintirii, crearea memoriei la care se face apel tot mai des,
purtând omul într-o continuă călătorie prin
timpul-spațiu.
După cum spuneam și cu prilejul altor expoziții ale
Mihaelei Cocheci, fiecare lucrare este o invitație la apropiere
decentă, la o tacită dar totală comunicare cu propriile gânduri și
la surpriza temei, a culorii care conduce treptat şi umple
sufletele de luminile vii pe care numai soarele și în definitiv
toate stelele cosmosului le pot dărui.
Expoziția poate fi vizitată până în ziua de 30 aprilie
2015 inclusiv, între orele 10 și 17.
Bogdan Butariu, 06.04.2015
