"Lumea Mea"; este o lume a literaturii, a artei şi a culturii universale. Dacă aţi încercat vreodată vreo formă artistică de exprimare(poezie, proză, teatru, etc.), şi nu aţi avut curajul necesar să o publicaţi, aici este spaţiul adecvat pentru ca visele voastre să devină realitate. Nu vă mai trebuie decât inspiraţie! Un blog prin care încerc să promovez lectura, cărţile, literatura, arta de orice natură şi cultura, în general.
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Chronos!... Zeul Timp, care ne devorează implacabil pe toți!... Cel care ne stabilește programele și pe care îl măsurăm necontenit cu ajutorul ceasurilor dar și al perioadelor calendaristice, în egală măsură. Dar pe lângă Chronos, grecii antici mai foloseau o personificare a timpului: Khairos!
Citește mai departe
"Unii pictori preschimbă soarele într-o pată galbenă, alţii schimbă o pată galbenă în soare", considera Pablo Picasso, în vreme ce J.M. Barrie, “tatăl” lui Peter Pan, îi avertiza pe cei care ar fi dorit să-l asculte că "oamenii care aduc lumina soarelui în vieţile al
Citește mai departe
“Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului” scria Orhan Pamuk în romanul său din 1998 „Mă numesc Roşu”, iar Jackson Pollock descria această artă drept „o stare de a fi”. Și parafrazându-l pe Vincent van Gogh, se poate spune că artista M
Citește mai departe
Space: the final frontier; celebrul anunț ce deschidea episoadele serialului Star Trek, difuzat și în România la începutul anilor ’90, sintetizează modalitatea omenească de organizare a percepţiei, relevându-ne cele două forme pure ale tuturor intuiţiilor noastre. Nu putem gândi lumea în afara acestor coordonate definitorii. Așa cum remarca Stephen Hawking în 1988, în a sa “Scurtă istorie a timpului”, “Dacă vom descoperi vreodată o teorie completă și inatacabilă de la început la sfârșit, aceasta va deveni triumful suprem al rațiunii umane, pentru că din acel moment vom cunoaște cum funcționează mintea lui Dumnezeu
Citește mai departe
Cele două forme universale ale intuiţiei omeneşti: timpul şi spaţiul. Aceste două noțiuni exclusiv universale, au impus omenirii o anumită obiectivitate, fără să aparţină lucrurilor în sine. Și, așa cum observa Immanuel Kant în 1781, deși nici timpul, nici spațiul nu dețin o existență reală, ele țin totuși de constituția subiectivă a simțirii noastre. Pentru că, datorită celor două concepte, întotdeauna ne-am permis să deosebim această lume fenomenală, care ia naştere prin mijlocirea lor, de purele aparenţe, mereu înșelătoare și inconsistente sau de s
Citește mai departe