Suntem ipocriti.Si ne place. Construim castele din carti de joc si apoi ne plangem ca se naruie.Setam teluri inalte pe care nu le urmam deviati de promisiuni goale si apoi dezbatem indelung si suculent "neputinta" si "nedreptatea".Afirmam democratia cand tot ceea ce vrem este sa renuntam la drepturile noastre.Uitam cat de greu am castigat un drept esential in graba de a demonstra cat de "responsabili" suntem.Ne strigam convingerile si credinta in gura mare cand, de fapt incalcam toate principiile de baza ale religiei pe care pretindem ca o practicam.Propovaduim  "distantarea" si grija pentru ceilalti dar uitam sa le aplicam si in cazul nostru.Ne place sa credem ca suntem profunzi. Ne place sa credem ca suntem buni, mesageri ai unei Atlantide redescoperite in citatele de pe Facebook.Ne cream o realitate de zambete si fericire postata cu grija pe Instastory si urmarim avizi numarul de like-uri ca sa umplem golul din noi.Ne plangem de lipsa socializarii si cand ne intalnim suntem cu och...