În România domeniul criminalisticii este necunoscut
publicului larg, fiind rezervat în mare parte persoanelor care au
avut contact cu el datorită unor rude sau cunoștințe apropiate, ori
au fost influențate de diverse programe de televiziune care le-au
îndemnat să se documenteze. În acest fel realizări importante din
acest domeniu rămân necunoscute. O astfel de realizare, de care am
aflat puține lucruri din presă, a fost aceea că în anul 2003, un
criminalist român a intrat în istoria criminalisticii pentru metoda
prelevării amprentelor de pe plante. Metoda a fost preluată de FBI,
iar Discovery a realizat un documentar pe acest
subiect.
Vă ofer un extras din lucrarea cu titlul
Valoarea probantă a urmelor papilare în identificarea
criminalistică a persoanelor, cu mențiunea că aceasta
reprezintă o lucrare de licență, autoarea neputând avea pretenția
unei inovații în domeniu, baza ideilor inovatoare fiind constituită
de situațiile concrete pe care experții le întâlnesc la fața
locului și pentru care nu există la momentul respectiv
soluții.
Știinţă şi artă deopotrivă, criminalistica elaborează şi
foloseşte mijloace şi metode ştiinţifice pentru descoperirea,
fixarea, ridicarea şi interpretarea probelor materiale, efectuarea
expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice, în scopul
identificării infractorilor şi probării vinovăţiei
acestora.
Metodele proprii de cercetare sunt completate cu metode
împrumutate din fizică, chimie, medicină, matematică, făcând din
criminalistică o știință exactă, multidisciplinară. De asemenea,
criminalistica se află în strânsă legătura cu dreptul, în mod
special cel penal și procesual penal, primul stabilind faptele
considerate infracțiuni, criminalistica furnizând probe pentru
identificarea făptuitorului şi probarea vinovăţiei acestuia, cel
de-al doilea stabilind regulile după care se ghidează
criminalistica, reguli referitoare la cercetarea locului faptei,
ascultarea martorilor şi învinuiţilor, percheziţia şi confruntarea,
constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele.
Începuturile Criminalisticii au fost legate de Medicina
legală. Există o sinergie a celor două ştiinţe în domenii cum sunt
cercetarea plăgilor împuşcate, a leziunilor produse prin agent
vulnerant (traumatologie mecanică), identificarea persoanelor şi
cadavrelor.
O altă legătură importantă a criminalisticii este cea cu
psihologia judiciară și psihiatria, cele două științe oferind
criminalisticii caracteristicile psiho-sociale ale participanților
în procesul penal. Folosirea observaţiei, descrierii,
experimentului, comparaţiei, elaborarea şi verificarea versiunilor
pe baza unor metode şi principii logice (analiză - sinteză,
inducţie - deducţie, analogie, silogism demonstrează legătura
criminalisticii cu cu logica. “Criminalistica se întemeiază pe
faptul că un infractor, cel mai adesea fără ştirea sa, lasă
întotdeauna urme la locul faptei; reciproc, el prelevă pe corpul
său, pe hainele sale şi pe obiectele purtate alte urme, indicii de
obicei imperceptibile dar caracteristice pentru prezenţa sau
acţiunea sa” enunța Ceccaldi principiul ce a fost unanim
acceptat. Acest principiu, a cărei realitate este de necontestat,
demonstrază importanța covârșitoare a urmelor în
criminalistică.
Ca urmare a parcurgerii bibliografiei pe care o puteți
consulta la finalul lucrării, am putut constata faptul că în
materia probelor oferite de criminalistică acestea pot fi
disculpante, în sensul în care suspectul este exclus din cercul de
bănuiți (amprentele digitale) ori coroborative (ca și în cazul
urmelor de mâini, o urmă de picior arată prezența la locul faptei a
suspectului dar nu și comiterea infracțiunii.
În particular, această lucrare s-a concentrat pe
valoarea pe care urmele de mâini o au în identificarea persoanelor,
dovedit fiind în practica judiciară și subliniat în literatura de
specialitate, faptul că evitarea în totalitate a atingerii
obiectelor cu mâna este aproape imposibilă, iar urmele de mâini
găsite la locul faptei sunt cele mai frecvente.
