Sunt multe lucruri care imi plac, am multe lucruri care imi si displac. Nu pot spune ca le urasc, desi am temei sa tind si spre acest sentiment incisiv si auto-distructiv.Ce e mai frumos si mai frumos pe lume decat ":)" pus la sfarsit ca sa marcheze durerea ei/lui in madular ? Unele persoane observ ca folosesc acest smiley mai mult din reflex si nu il percep cum il percep eu. Va dau cateva exemple :Tu, boule ii spui la multi ani unuia pe feisbuc si ii pui un emoticon vesel ":D" si el iti pune doar un "multumesc :)", Ma ofensez aiurea aici nu? Okay. Urmatorul caz:Vorbesti cu prietena ta si sunteti in dezacord cu o iesire in oras. TU vrei sa stai acasa sa bagi niste joace faine si ea vrea vice-versa. Ii spui ca nu ai chef si ca sigur o sa iesiti maine si ea spune "bine, fa ce vrei :)", HELL YEAH! Life has a meaning now! TO PISS ME OFF!Te uiti pe un blog incepator si vezi doar emoticoanele care nu-ti plac, lots of ":)" dupa fiecare fraza, una dupa alta, consecutiva, ba chiar scris unul de