Chilia Veche - Un petic de rai dar vai ...

Postat în Life
la 15-07-2013 19:38
252 vizualizări

Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Pe patul de nada

Planificarea:
Fara prea multe ganduri secundare sau macar un telefon la localnicii Deltei pentru a afla sansele unei partide bune de pescuit, ne-am urcat in masini si am plecat. catre "ultima zona virgina a Deltei", caci asa numesc localnicii aceasta zona. Fiind o zona de frontiera, braconajul nu prea e la el acasa sau ....? Stiam dinainte de a pleca dar am ignorat complet avertismentul (merci Viorel): Dunarea e mare si murdara, in scadere ce-i drept.
Informatii despre aceasta zona puteti gasi si aici: http://www.fotodelta.ro/diverse/chilia-veche.
Am plecat Joi noaptea din Brasov ,ora 22:30, (Eu, Hakuyo si Dodel) si ne-am intalnit in Galati si Tulcea cu alti 4 colegi: Mirel, Cristi, Cristos si Auras. La locul de pescuit, am ajuns a doua zi, tot pe la 22 (sau tarziu in seara)
Prima trecere cu bacul am facut-o prin Galati: fiind pentru prima data in zona, m-am holbat ca melteanu' la mastodontul de bac incarcat cu foarte multe masini si camioane - sute de tone. Chiar impresionant !

Galati

(Cristos)

Dode & Mirel

Cristos, Mirel, Cristi & Dan

Idem

Drumul oaselor:
Cea mai "frumoasa" parte a excursiei noastre a survenit dupa debarcarea la Tudor Vladimirescu, drumul de la Tulcea spre Chilia pe care am sa-l numesc CENTRIFUGA: daca stateam in cuva unei masini de spalat cateva ore si tot ieseam mai vioi de acolo. Daca aveam seminte de sfecla la noi, cu siguranta le puteam planta in praful de pe masini iar daca seara as fii avut nevoie la toaleta, cu siguranta ca as fii "nascut" ceva fluiere din pamant, oale de lut pentru sarmale etc
Am parcurs 17 Km intr-o ora iar totalul de 70 Km dintre Tulcea si Chilia in cca 4 ore si jumatate: piatra, groapa - lipsa - pauza - gaura, cu scurtaturi pe drumuri de pamant pline cu capcane sau obstacole. Piatra sparta-mare de pe drum iti incearca toata surubaraia masinii. Dealtfel, iti trebuie o masina cu 3 moduri de lucru: taras, tip-til si jump. Circuli in treapta 1-2 dar te poti bucura si de treapta 3-4 vreo cateva sute de metri (sa zicem cativa Km la intrarea in Chilia). Pe apa te costa vreo 40 ron/persoana dar mai bine iti inchiriezi un cangur ;) !
Vestea buna: se lucreaza la drumul din zona - au betonat 5 m de drum (doar pe un sens) iar muncitorii lucreaza doar de sarbatorile legale. In rest, vizioneaza "Omul invizibil" sau poate se confunda cu peisajul de noi nu i-am vazut la culoare.

Mirel:

Dode, Cristi & Hakuyo (Dan)

(Raul)

(Raul & Dan)

Arta de a pescui (cu rabdare):

Din pacate, ne-am separat in prima seara, Joi noaptea dar si Vineri: n-am avut tupeul sa accesez zona de pescuit cu masina mea si am plecat la somn (in pat). Invrajbitii au ramas la somn, pe malul Dunarii: pragul se afla la 2-3 m de mal iar curentul extrem de puternic - plumbii de 2-300 grame erau imperativi. Marginea pragului era taioasa bine si iti cam ciupea firele. Nu am prea vazut vegetatie inalta seara, deci cred ca soarele nu le-a fost prielnic dupa partida de tantari nocturna. Dealtfel, si daca era vegetatie n-o mai vedeam: acele multe ore de condus si berea din "centrifuga" duc la iluzii optice.

Dodel al meu a dormit pe iarba, ingropat in sacul de dormit in care si-a lasat 2 cm de "geam" - poarta pt respiro dar si acces pentru tantari. Hakuyo, m-a urmat la somn in cateva ore asa ca au ramas de garda doar acesti nebuni frumosi inarmati cu rame negre, vierme de salcie, coropisnite si multe alte acareturi care au folosit la fix nimic pentru aceasta perioada cu ape mari si tulburi.

Ideal ar fii fost sa incercam inca de a doua zi canalele cu apa mult mai limpede. De regula, in astfel de expeditii e nevoie de un lider de grup ferm dar si intelept dar mai ales de aportul si know-how-ul localnicilor, aportul si bunavointa echipei. Sub nici o forma grupul nu ar trebui sa se separe iar daca totusi se impune, masa de seara, adunati cu toti in jurul ceaunului, sub nici o forma nu ar trebui ratata ....focul, cerul plin cu stele, povestile pescaresti spuse pe fundalul urletelor din salbaticie, bestiile de tantari sau o alarma declansata de o sfoara ... Asa a fost sa fie, so what !

....cu rabdare, va veni si pestele, la urmatoarea expeditie in Delta din Septembrie (sau de la anu'). Un somotei si cateva raritati eliberate de baieti nu se pot numi altfel decat ...tulburarea SOMNULUI. Oricum, Cristi cred ca a fost campionul...

Vineri dimineata la cafea:

- Mai, eu beau cafeaua cu palinca de Bistrita si gheata, imi spune nea' Radu, gazda noastra de la pensiunea in constructie unde poposisem.

- Bre, si acum eu ce sa fac, sa beau cafeaua doar cu zahar, ii raspund eu buimac de somn si oboseala?

Si uite-asa pe la o mandra ora 10 eram tepeni de "voiosie" si hotarati sa incercam canalele. Treptat, au intrat in forma si Hakuyo si Dodel iar pe la un 12 am plecat si noi dupa captura pe canale (harnici, nu-i asa?): am facut plinul la barca (atat benzina cat si bericioaica), ne-am inarmat cu cate ceva pentru spinning si pluta si dusi am fost. Magarii faceau misto de mine ca m-am autoactivat pe modul taras la intrarea in barca dar nu ii cred ...sa va fie rusine ;) . Dodel al meu a luat ceva Avat la lingurita dar asta numai dupa ce m-am aruncat in apa, toropit de caldura si lumina reflectorizata din dozele de bere aruncate prin barca. Naiba sa ma ia: macar de m-as fi holbat unde ma arunc in apa imbracat - am aterizat intr-o padure de alge de vreo 2-3 m care ma acopereau si m-am trezit cu proria burta de ma impiedica sa ma rostogolesc in barca. De parca as fii avut vreo sansa - noroc cu baietii care m-au invatat tehnica flic-flacului.

Nea Radu ne povestea seara ca si el a ramas cu burta sub barca dupa o tehnica asemanatoare aplicata insa direct pe Dunare si nu pe un canal....s-a scos! L-au tractat cu barca pana la mal (bine ca n-a fost baleniera :)).

Tot intr-un moment al zilei, nu-mi cereti sa-l specific, a aparut si nea Nicu -un localnic pescar - care ne-a confirmat ca perioada e cea mai proasta si sa nu avem pretentii: nu prinde el la plasa si sa prindem noi !

Apropo, il trag de limba pentru un viitor articol: gandindu-ma si spunandu-i despre vehementa de pe Facebook privind pescuitul cu plasa, omul imi spune cate taxe trebuie sa plateasca, autorizatii de obtinut pe care nici acum nu le-a primit, cum masoara si elibereaza pestele sub dimensiunile legale pentru a nu-si pierde singura sursa de venit etc. Interesant este ca de prin August (daca apele se retrag si limpezesc) - Septembrie, ei se cazeaza la casute din inima Deltei unde raman pana toamna tarziu. Au la ei doar ceva legume (+tigari si alcool banuiesc) si supravietuiesc doar pe seama pestelui capturat. Probabil, aceasta perioada va asigura traiul familiei pe intregul an (nu stiu ce fac primavara si pe timp de prohibitie). Pe perioada iernii, am inteles ca exista familii care intind plase pe sub gheata dar nu am inteles tehnica.
Ma intreb insa:

Cum o fii vremea in barca pe timp de iarna la 4 dimineata?
Ce motivatie au acesti oameni sa intinda plase sub gheata?
Excursia in Delta incepe din Tulcea, la biroul unde sunt eliberate permisele de pescuit: bugetari si ei, nop? M-am imbolnavit acolo: plin de MILF-uri si de JEEP-ane in fata sediului (ca de banca);
Somnul pleaca de la "braconieri" cu 10 ron/Kg (pret care zace asa de ani) iar pe faleza in Tulcea dai cam 50 ron pt o ciorba de peste si un somn la gratar + o bere fara alcool (mai exact 9 ron / 100 gr de somn la gratar);
Pe de alta parte, niste chinezi au fost refuzati sa construiasca un pod in zona pentru ca nu au avut raspuns la cuvantul: MITA ???
Nea'Radu, baga 70 000 eur intr-o pensiune la care ajungi decent doar cu elicopterul, spera sa creeze locuri de munca si sa-si recupereze investitia - fraiere (sa ma ierti, nea');
la Harsova e plin de tuciurii cu peste la sosea care probabil cotizeaza la cineva pentru a evita sistemul de control, impozitare si amendare;
Pescarul sau dama de companie sunt cele vechi in nomenclatorul de meserii, cu asemanare doar in privinta mirosului de peste ...in rest sa-mi fie cu ingaduinta aceasta non asociere;
etc ca am intrat deja prea mult in articolul urmator;

Sambata dimineata, tot la cafea:

Au mana, au-au-au, cotul julit .... mai sa fie, sa vezi ca ieri am fost un soi de Jackie Chan si astia nu m-au mintit. Am activat modul cazatura la intrarea sau iesirea din barca ?

Bine macar ca eram cu totii pe modul scarpinat de la bestiile de tantari. Si acum suntem ...
PS: nu cumparati Autan! Mai bine fabricati un DEEP de Mosquitoes si va ungeti cu el - poate nu-s carnivori, fraierii!

Baietii erau deja in curte la nea'Radu, de pe la vreo 4 dimineata, asteptand sa iasa somnii de la groapa. Si am plecat iar pe canale: din motive tehnice, ne-am separat din nou: cum mancarea era pe duca, am strans ceva mai bine de-o sarumura (biban la greu, oblete si rosioara). Sincer sa fiu, a picat taman bine: dupa ce am nascut fluieratoare din praf de pamant, trebuia sa imi incerc si arta de artist popular in modelaj in sare. O fii o delicatesa zonala, dar nu si pentru un burtos ca mine !

O sa mai vedeti in poze si o tocana de cucule (cartofi) cu slana. Nu apare bulzul cu branza de dimineata preparat de Dodel ! Despre drumul de intoarcere nu mai zic ca nu mai scap de voi si nici voi de mine: ni s-a stricat Fordul in mijlocul Deltei pe un drum insa fara praf - de data aceasta - caci plouase si se punea de-o furtuna. Colcaia noroiul (sau invers) insa Cristos, Mirel, Auras, Dodel, Cristi, Dan si nu neaparat in aceasta ordine, Eu, ne-am dovedit o echipa si am ajuns cu totii acasa la familii.

Morala:

Macar am iesit in natura. Macar am incheiat aventura ca o ECHIPA !!!

Multumesc prieteni !!!

PS: sa nu ratati video de la final (asta daca a avut cineva rabdarea sau timpul sa si citeasca - multam fain si da si tu cu o critica)