Asfaltul fierbea în soarele năucitor care veghea asupra orașului Luxor, iar căldura degajată de autocarele diesel mă făcea să transpir ca într-o saună prin cămașa albastră de bumbac. În jurul meu erau sute de turiști colorați ce opriseră, ca și noi, pentru un popas scurt în mijlocul deșertului. Doar ce coborâsem din autocar când le-am văzut pe ele, pe egiptencele acoperite integral care veniseră cu măgari și căprițe pentru ca străinii să se poată poza cu animalele. Le puteam vedea doar ochii căprui și mâinile negre, bronzate și uscate de căldura soarelui.

Mă aflam într-o capcană tipică pentru turiști.

De-a lungul călătoriilor mele am dezvoltat un fel de alergie pentru zonele extrem de turistice – nu mă mai atrag deloc și nici nu mă mai învață lucruri noi. La început eram fascinat de noul din jurul meu...