„Nu mai pot”, mi-a spus brusc soția mea într-o seară, la finalul unei zile în care deși ajunsesem târziu acasă, încă nu îmi încheiasem treaba. „Ai ajuns să lucrezi non-stop, nu mai avem deloc timp de noi”, a continuat ea arătându-și vizibil frustrarea. Am simțit cuvintele ei cum mă sfâșie adânc, tocmai pentru că avea dreptate. Am privit câteva secunde în gol în timp ce m-am așezat la birou. Avea dreptate cu fiecare cuvânt apăsat pe care îl rostea. Umplusem paharul. Și deși îmi doream să schimb ceva, mă legasem de prea multe responsabilități și aveam nevoie de timp să desfac nodurile.

Gestionând cinci proiecte diferite în cadrul Marsilian și provocarea personală de a scrie și publica pe MihaiVoinea.ro timp de un an în fiecare zi, picasem în extrema absolută a ceea ce se numește „workaholism”.

Între august 2020 �...