Lavinia Pârvu- Mambo negru
M-a sărutat pe cărarea copilăriei
mele
Şi aşa am devenit o adolescentă
Căreia speranţele şi idealurile
grele
I-au fost aruncate fără nici o
decenţă
Dincolo de modestia mea
E acea sticlă cu vin
Care nu stă aiurea, doar aşa
Ci-mi face cu ochiul, îmi spune să
vin
Poezia a fost un fel prin
care
M-am dezbrăcat
Şi nu am avut nici o înfricare
Când sufletul mi l-am despicat
Am mai îmbătrânit c-o clipă
Şi am făcut numai risipă
Cu clipele ce le-am păstrat
Păreau veşnice, dar şi ele-au
expirat
