Tastele se auzeau frenetic în camera înaltă de trei metri a apartamentului în care mă aflam, dar dacă cineva ar fi ascultat cu atenție, probabil că sunetul apăsărilor constante reușea să genereze o melodie ciudată, ritmică. Ceasul din dreapta sus al ecranului afișa miezul nopții, iar eu prinsesem unul dintre puținele momente de concentrare la o oră atât de târzie. Agenda de pe birou, aflată în stânga mea, era deschisă la pagina cu sarcinile pe care le aveam de făcut. Una singură era nebifată, iar eu mă grăbeam să o termin.

Mă aflam într-o perioadă în care experimentam un stres teribil și începeam să înțeleg cât de necesară e organizarea brutală. Totul plecase dintr-o seară de iarnă în care îmi „rupsesem” disciplina și stătusem până la 3 dimineața pentru a-mi termina treaba înainte de săr...