Recent un ziarist gălățean a publicat un articol
despre o fabrică de conserve din Galați care ar fi compromis
expediția de căutare a Pasajului Nordului, întreprinsă în 1845 de
Amiralitatea britanică sub conducerea lordului Franklin, prin
furnizarea de conserve alterate.
Din păcate dincolo de dorința de a atrage atenția
cu o știre senzațională, multe din povestea domnului Crangan sunt
doar presupuneri, povești, snoave, sau chiar
răutăți.
În primul rând nu putem vorbi de carne "murată", vorbim de conserve de carne de vită prelucrate termic și sterilizate la abur cu presiune, așa cum se vede chiar în imaginea postată în articol provenită din arhiva B.V.A.U.
| Imagine din arhiva Bibliotecii V.A. Urechia: observați în mijlocul încăperii cele două autoclave. |
Nimic și nimeni nu ne permite să vorbim nici de carne
"stricată". Nu există nici-o dovadă, sau raport, din care să reiasă
că în conservele lui ar fi livrat carne stricată
Amiralității. Să fim serioși! La milioane de conserve produse din
1844 până în 1875 dacă ar fi fost probleme de sterilizare
conservele s-ar fi deformat și bombat pe drumul dintre portul
gălățean și cele britanice și nu mai ajungeau în
Canada.
Supozițiile privind intoxicația cu plumb a
membrilor echipajului, aparțin antropologului Owen Beattie din
Alberta și sunt bazate pe cutiile de conserve goale aruncate pe
insula Beechey, unde au fost găsite mormintele a trei marinari
morți în voiajul spre nord al lui Sir Franklin, care erau dezlipite
și prezentau „picături de plumb care curgeau în interiorul
cutiei ca niște picături de grăsime”.
Ori expediției Beattie din 1980 i se pot reproșa multe,
așa că am să pot să-i reproșez și eu câteva.
Prima ar fi că nu există nici-o dovadă că
resturile de cutii de conserve aparțin expediției din 1845 și nu
celor care au urmat după ea în încercarea de a-l găsi pe Franklin
și cele două vase ale sale: HMS Erebus și HMS Terror. Și au fost
zeci de expediții.
A doua ar fi că morții îngropați acolo: John
Hartllen, John Torrington, William Braine n-au avut nevoie de
conserve, au fost îngropați în sicrie, expediția lui Sir Fraklin a
continuat după acest episod trist, probabil staționarea în
adăpostul insulei a fost doar pe perioada iernii
1845-1846.
A treia observație ar fi că la acea vreme, ca și
astăzi, cutiile de conserve se cositoresc, nu se plumbuiesc. Chiar
dacă aliajul de lipire din perioada secolului XIX conținea plumb în
proporție de 15%, nu se explică o intoxicație cu plumb doar de la
cantitățile provenite din conserve. Și în plus nu cunoaștem
originea ambalajelor din tablă, puteau proveni chiar din
Anglia.
A patra observație este legată de expresia din
raportul Beattie referitoare la autopsia lui Torrington: "would
have suffered severe mental and physical problems caused by lead
poisoning".
L-a examinat cineva pe nefericitul ofițer debutant Torrington
și a constatat că suferea de probleme severe mintale și
fizice?Iată ce scrie în raportul de autopsie dr. Roger Amy, anatomopatolog din Alberta: „The brain was autolyzed, and only yellow granular fluid remained. The marked autolysis of the brain suggests that decedent had been kept warm for a while after death, possibly while being prepared for burial while the grave was dug”.
Cu alte cuvinte la autopsie creierul era complet lichefiat deoarece cadavrul a fost ținut la căldură după moarte, până s-a săpat în permafrost.
| Siciul lui Torrington. Observați bălțile de apă cu care s-a eliberat sicriul din permafrost. |
A cincea observație este legată de autopsia din 1984
care s-a făcut in situ, așa cum se observă și
din fotografiile efectuate atunci. Din cauză că înmormântarea se
făcuse în permafrost, cadavrul era perfect conservat congelat și a
trebuit dezghețat cu apă caldă!! Așa că nu știu dacă lichefierea
creierului s-a produs după deces sau la dezghețare, în orice caz
autopsia a durat 11 ore, iar după dezghețare mare parte din
arhitectura tisulară s-a distrus.
| Torrington la deschiderea sicriului. |
În sfârșit la mai bine de zece ani de la
efectuarea autopsiilor s-a stabilit ca și cauze de deces: pneumonia
și tuberculoza la John Torrington, precum și tuberculoză osoasă
(vertebrală) la William Braine.
În plus toți sufereriseră de o intoxicație cronică cu plumb.
În plus toți sufereriseră de o intoxicație cronică cu plumb.
Cercetările ulterioare au demonstrat faptul că timpul scurs de la începutul expediției până la apariția deceselor marinarilor îngropați a fost prea scurt ca să producă o intoxicație cronică cu plumb (saturnism).
Nici celelalte teorii legate de utilizarea de veselă și tacâmuri de cositor, sau consumul de apă cu mult plumb produsă de instalația de distilat a navelor nu poate explica saturnismul cronic.
RonMartin cercetator la West University studiind
fragmente de oase provenite de la cadavrele mateloților morți în
expediția Franklin cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație
(synchrotron X- ray fluorescence and laser ablation/ mass
spectrosopy), conclude:
„Our resources fail to support the
hypothesis that the lead in the bones came from the tins and I
certainly believe that it didn't," "The time, from departure to
death, just wasn't long enough for lead from the tins to become so
dominant throughout all the bones."
Practic intoxicația cronică cu plumb a fost
anterioară expediției și s-a datorat modului de viață din secolul
XIX.
Ce s-a întâmplat totuși cu expediția
Franklin?
Descoperirea epavei navei Erebus în 2014 și a
epavei navei Terror în 2016 pot deveni elemente importante în
elucidarea cauzelor eșecului expediției. Prinse în ghețuri în iarna
lui 1846 navele au fost abandonate probabil în 1848, iar membrii
expediției au murit de frig, foame și boli. Numeroase resturi umane
(oase) găsite pe locul unde s-a amenajat tabăra marinarilor din
expediție, prezintă incizii și urme de curățare, iar un studiu din
2015 a arătat ca pe 32 de fragmente osoase s-au descoperit urme de
gătit (fierbere) și tăieturi de extragere a măduvii oaselor, fapte
ce se corelează cu relatările din epocă ale inuiților și cele ale
expedițiilor de căutare din secolul XIX care relatau doar cu
jumătate de gură despre
canibalism.
.jpg)