Nu-s vreun fan PSD (cred că nu trebuie să mai spun de ce) dar în toate discuţiile astea legate, iar, de cota unică de impozitare a salariilor versus impozit progresiv, cred că onor liberalii şi nor useriştii (care sunt împotrivă) scapă din vedere un lucru doarte important. CUI FOLOSEŞTE actualul sistem de impozitare.

De ce să pedepsim cu impozit mai mare în procente pe cei care muncesc? – spun cu aplomb liberalii, de câţiva ani încoace, dând de înţeles că trecerea la impozit progresiv i-ar afecta pe patroni, directorii firmelor mari din zona privată etc. Sună corect ce spun ei, doar dacă…

… Dacă am fi într-o economie normală în care lucrurile ar funcţiona normal. Numai că lucrurile nu stau aşa iar mie mi-au deschis ochii anumite replici, pro cotă unică, venită din zona bugetară. Care replici erau tot pe calapodul expozeului liberal.

Am stat strâmb şi am cugetat drept, m-am mai interesat, am adunat şi am compilat cifre şi informaţii şi, în acest moment, opinia mea este că actualul sistem de impozitare a salariilor nu stimulează (aşa cum se spune declarativ) majoritar munca privaţilor ci favorizează în primul rând pe bugetrii de lux, cei cu lefuri uriaşe (care sunt şi beneficiarii recentei decizii de secretizare a lefurilor emisă de CCR).

Da, sunt în zona privată salarii de top. De mii şi zeci de mii de euro pe lună. Dar cele foarte-foarte mari nu sunt foarte multe iar cele care trec de o linie pe care o putem considera middle class nu sunt în zona privată mai mult decât în zona publică.

Deşi salariaţii de la privat sunt în România mai mulţi decât cei de la stat, deşi lefurile din privat pot fi stabilite rapid doar prin decizia patronilor, deşi plusvaloarea din privat asigură lefurile şi pentru sectorul privat şi pentru cel public, dacă luăm un reper numeral (un prag minim al lefurilor mari) surpriza este că majoritatea celor care trec de acest prag sunt lefuri de la stat.

Precizez, în emiterea acesti opinii nu am cifre şi statistici oficiale pentru că – aţi ghicit! – nu se fac astfel de statistici oficiale. De ce oare?
Dar percepţia mea, bazată pe ceea ce cunosc concret este că dacă, de exemplu, luăm un prag de 10.000 lei NET şi spunem că de aici încep lefurile mari (care ar putea fi impozitate progresiv), mai mulţi salariaţi din zona de bugete publice se încadrează aici decât salariaţi din mediul privat.

Personal, din oamenii pe care îi cunosc ca salariaţi la firme private (şi cunosc ceva, credeţi-mă), pot număra pe degetele de la mâini şi picioare (deci maxim 20) pe cei care duc lunar acasă o leafă de peste 2000 de euro.
Dacă mă uit în zona publică, aşa doar la un tur ochiometric, în Neamţ, clar ştiu sute de astfel de bugetari. Să zic de parlamentari, de conducerea CJ, de aproape o treime din primarii celor 83 de UAT-uri din Neamţ, de marea majoritate a şefilor celor peste 100 de instituţii descentralizate din Neamţ, de directori din CJ sau primării cu ştaif, de unii consilieri ai demnitarilor etc samd. de pragul acesta se apropie şi mulţi directori de licee sau chiar de şcoli, unii dintre ei fiind pe zona de 7-8 mii lei. Idem şefi de servicii de prin alte instituţii…

Atenţie, nu spun că aceste salarii sunt prea mari sau nemeritate. Doar arăt o situaţie.

Şi la cele de mai sus putem adăuga medici (din spitale, din medicina de familie), de magistraţi, poliţişti cu grade şi funcţii şi iar etc…

Să mai adăugăm cum s-a ajuns la unele lefuri foarte mari în sectorul bugetar, prin fel de fel de sporuri inventate. Ba de antenă, ba de hemoroizi, ba de doctorate, ba de + 50% pentru proiecte cu finanţare europeană (inclusiv pentru finanţări ratate).

Să discutăm şi despre pragul şi mai uau, de 10.000 de euro. Poate, în Neamţ, să aibă o astfel de leafă pe cartea de muncă vreunul ca Măzărianu, patroni de pe la ADF (poate), de la Danlin, un Ginel Vlase. Poate.
Şi, probabil aşa e în fiecare judeţ şi în Capitală.

Dar dacă neuităm la astfel de lefuri şi la sectorul bugetar ne ia flama. Surse deschise (presa) care citează, majoritar, surse oficiale au tot arătat cazuri interesante. Ministrul Grindeanu de la Transporturi spunea zilele trecute că leafa lui (de vreo 20.000 de lei net pe lună) este a 180-a în topul lefurilor din Minister. Deci 180 de subordonaţi ai unui ministru au lefuri mai mare decât un ministru. Şefii de pe la DRDP-uri (ăia la care ajung banii din roviniete) au demult peste 30.000 lei pe lună. Dar avem fel de fel de agenţii şi sinecuri unde oamenii au lefuri de 20-30 de mii de euro pe lună. Gen ASF şi alte instituţii din astea. Şi de bine ce sunt plătiţi regeşte, astfel de sinecurişti nici nu produc o activitate performantă (a se vedea falimentele din asigurări care sunt susţinute de creşeterea preţurilor asigurărilor, adică de bani luaţi tot din buzunarele românilor).

Ca să nu o lungim. Cota unică nu serveşte, în acest moment, în România, majoritar sectorului public şi bugetarilor de lux din sectorul privat. Adică politicienilorşi aghiotanţilor lor (a se vedea şi cazul Enache – CCR).
De aceea cred că nici PSD-iştii decidenţi nu o doresc real. Subiectul e tăvălit prin campanii electorale, e folosit acum de Grindeanu la negocierea Guvernului („mai daţi-ne un minister şi 6 funcţii de secretari de stat şi 5 agenţii ca să o lăsăm mai moale cu cota progresivă”).

Liberalii dau ]nainte cu lozinci făcându-se că nu ştiu aceste realităţi (ei si sinecuriştii lor din funcţii publice sunt de asemenea avantajaţi) iar PSD-iştii decidenţi sunt, real, fani ai cotei unice.
Dacă mâine, de votul PSD în Parlament ar depinde trecerea de la cotă unic la impozit progresiv, parlamentarii acestui partid nu ar vota pentru sau ar chiuli excat cât trebuie pentru ca o lege de acest tip să nu treacă.

E mai simplu să măreşti TVA, să creşti alte taxe, să iei de la cei mulţi şi sărăci ca să dai pensii speciale (nu la cele ale militarilor mă refer) şi lefuri speciale pentru camarila politică.
Şi, din păcate, asta se va întâmpla.

Daniel VINCA