Si exista in viata momente de
cotitura, in care schimbi macazul, directia ta va urma un alt curs,
va merge spre un alt punct intermediar in drumul tau spre efemera
fericire. Traind cu speranta, intotdeauna vei avea un vis, adica un
tel pentru a fi implinit, ei bine, pe parcursul acestei poteci
abrupte si primejdioase vei da de o multime de piedici, care te vor
alunga intr-un taram inegurat, fara deviza, fara imn, acel taram
adaposteste cele mai tenebroase si cumplite taine ale partii
psihologice aflate in neant, de acolo se trag toate relele, acolo
isi are nasterea, depresia, nesiguranta si prapastioasa
frica.
In viata, cu siguranta, vei da
peste unele momente si sentimente rupte din acest taram, ei bine,
acest taram se afla in mintea noastra, noi ne avantam fara sa stim
in acest tinut, crezul nostru este pus la indoiala in momentul in
care dam de acea cotitura infailibila cu trimitere spre abandon si
nereusita. Cum tot ce se intampla in viata are trimitere spre rau,
noi, oamenii care traim, nu cum vrem, ci cum putem, trebuie sa avem
aspiratie spre acele infime momente de seaca fericire care se
intampla la oridinul secundelor in timpul vietii, nu conteaza ca
esti un peste in ocean, ceea ce cu adevarat conteaza este ca desi
acel ocean este infinit, va exista mereu o alta urma de viata, o
oaza predestinta tie. De aceea oamenii pot sa fie fericiti si cu
salariul minim, acea cotitura nu are efect asupra celor care nu vad
o schimbare intr-un eveniment fara insemnatate, asadar, spre final,
tu esti omul, ai un creier, foloseste-l...
In drumul spre fericire, nu uita sa
uiti ca nu trebuie sa cauti, ci trebuie sa lupti si ceea ce e al
tau, iti va deservi placere infinita pana la momentul in care
trupul se intoarce in malul din care a iesit.
