Publicăm mai jos un punct de vedere („cronica unui spectator ignorant”) venit de la o persoană care a văzut ultima premieră de la Teatrul Tineretului, „Oraşul nostru” şi care consideră că „vine un moment când trebuie să spunem lucrurilor pe nume”.
Din start facem precizarea că acest demers nu se vrea unul exhaustiv. Arta e subiectivă, un produs poate genera păreri diferite (de vor fi solicitări corecte, vom găzdui şi alte puncte de vedere).
Titlul aparţine autorului dar, apopos de „un spectator ignorant”, se cuvine a face precizarea că nu e chiar aşa, fiind vorba de un semnatar foarte conectat la fenomenul cultural şi cu specializări foarte aplicate.
Din motive rezonabile şi temeinice, Redacţia Vestea a decis ca, pentru moment cel puţin, să nu facem public numele cronicarului ci să folosim un pseudonim.
(Vestea)
………………………………..

Piesa „Orașul nostru” de Thornton Wilder se numără printre reperele fundamentale ale dramaturgiei americane, explorând banalitatea și efemeritatea vieții prin prisma întâmplărilor din orașul Grover’s Corners. Structurată în trei acte – o zi obișnuită, o căsătorie și o moarte – aceasta îndeamnă spectatorii să reflecteze asupra valorilor existenței umane, evidențiind fragilitatea acesteia. Cu toate acestea, recentul spectacol la care am asistat s-a dovedit a fi un eșec în ceea ce privește respectarea intenției originale a autorului.

În loc să aducă o nouă dimensiune piesei, adaptarea a căzut în capcana vulgarității și a lipsei de respect față de textul original. Regia a distorsionat discursul artistic, axându-se pe o sexualitate gratuită în detrimentul esenței profunde a operei. Atmosfera a fost marcată de actrițe îmbrăcate în costume total nepotrivite, care nu au făcut decât să submineze mesajul piesei și să ridiculizeze personajele. Această alegere vestimentară a fost realizată fără considerație pentru contextul narativ, ceea ce m-a deranjat profund.

Interpretările unor actori au fost, de asemenea, eclipsate de o vulgarizare exagerată. M-am întrebat dacă aceste alegeri deliberat neglijente privind aspectul pot fi considerate o formă de artă pe care, ca spectator „ignorant,” nu am fost capabil să o înțeleg. Actrițele, îmbrăcate sumar și actorii neîngrijiți păreau că încearcă să atragă atenția prin vulgaritate și exagerare. De ce trebuie actrițele să mânânce înghețată cu o tentă sexuală? De ce să mimezi actul sexual pe scenă pentru a asigura succesul? Este aceasta, oare, noua „artă”?

Aplauzele finale s-au auzit în mare parte din respect pentru piesa originală și pentru actorii care au interpretat-o, nu neapărat ca aprecieri aduse acestei adaptări. Mă întreb cum va arăta viitorul teatrului, dacă tendințele actuale continuă să ignore substanța și profunzimea operei.

Cred că adaptările moderne trebuie să recunoască importanța intenției autorului și valorile fundamentale ale teatrului. Cu toate acestea, cine sunt eu să judec? Un simplu spectator. ignorant . „Orașul nostru” rămâne o lucrare care ar putea și ar trebui să inspire, dar doar dacă este tratată cu integritate artistică. Din păcate, spectacolul pe care l-am văzut a ratat în mare parte acest obiectiv, lăsându-mă cu o profundă dezamăgire.

Ironia a fost că, în ultimul act, s-a reușit să pună în valoare actorii. „Moartea”, paradoxal, i-a salvat de ridicol.

Ne mai mirăm că unii spectatori vin în bermude și slapi la teatru? o fi o extensie a mesajului transmis de regizor. Aceste tendințe sugerează că teatrul, în loc să fie o formă de artă înaltă, riscă să se transforme într-o platformă pentru senzaționalism ieftin.

un spectator ignorant,
alias Blese P.B.