Lavinia Pârvu- Război sau pace?
Soarele mă face să cred că totul e doar o
iluzie
Dar de fapt, cu cât e mai puternică lumina soarelui,
cu atât de adânci sunt umbrele
Aș vrea să nu mai dau nume așteptărilor
mele
Ci doar să le savurez nemărginirea
Nu mai sunt eu, am început să confund ideea cu
imboldul
Oare aceasta e adevărata nebunie?
Unde-mi sunt acum rezoluțiile de an
nou?
Acelea cu planuri mărețe și noi
obiective?
De bucuria broșurilor din poștă și privirea aruncată
pe geam dis-de-dimineață?
De slăbirea acelor 2 kg ce-mi stau pe cap de când mă
știu?
De călătoriile programate și de promisiunea că voi
încerca să fiu mai prezentă?
Unde-mi este acum măiestria de a controla
tăcerea?
Simt că multe vor rămâne nescrise, nespuse și
nevăzute
Îmi voi crește copilul cu riscul ca eu să mă
micșorez
Pentru că el a fost sărac și a venit din
nimic
A simțit doar osteneala creației și totuși ne va face
moștenitorii săi
Aș putea să fac atâtea, să scriu, să plantez, să cânt
și să iubesc intens
Dar sunt blocată într-un glob de cărămidă ce aparține
unui Univers imens, de neînțeles
De-a lungul timpului oamenii s-au distrus unii pe
alții în timpul războiului
Iar pe timp de pace s-au distrus pe ei
inșiși
În nebunia mea de acum mă-ntreb: ce este acum, război
sau pace?
