Jean-Paul Sartre avea opt ani când fericirea lui de copil s-a întrerupt subit.

De vină a fost bunicul lui. Sătul să își tot vadă nepotul cu bucle lungi până la umăr, Charles Schweitzer a decis că lucrurile merseseră deja prea departe în această privință. După părerea bunicului, venise vremea ca Jean-Paul să arate ca un băiat. Prin urmare, l-a dus la frizer.

Când foarfecele au început să țăcăne și să își facă treaba, răul se produsese deja. Nenorocirea se abătuse asupra familiei. Sub buclele sacrificate se ascundea un băiețel cu fizic ingrat și cumplit de sașiu, așa că toată lumea a descoperit subit cât era de urât.

Povestea revelării urâțeniei lui fizice rămâne unul din cele mai înduioșătoare pasaje din Cuvintele.

Bunicul hotărăște să-l tundă – “O să-i facem o surpriză mamei tale”

„Țipete au fost, dar nu și îmbrățișări, iar mama s-a încuiat în camera ei ca să plângă: îi schimbaseră fetița pe un băiețel. Ceva mai rău încă: atâta timp cât unduiseră în jurul urechilor mele, frumoasele mele plete îi permiseseră să refuze evidența urâțeniei mele. Încă de pe atunci, ochiul meu drept începea să apună. Trebuia ca mama să-și mărturisească adevărul. Bunicul păru el însuși înmărmurit; i se încredințase mica lui minune, iar el adusese înapoi o broască râioasă.”

sursa: Claudine Monteil, Îndrăgostiți de libertate. O aventură prin veac: Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, trad.: Irina Negrea, București, Vivaldi, 2004

Jean-Paul Sartre, Cuvintele, trad.: T. Dumitru, București, ELU, 1965