Se intampla dupa a treia zi de stat impreuna.Weekend prelungit am zis noi, numai bine cat sa ne descretim fruntile de corporatisti. Aer curat de munte, racoare, miros proaspat de brad...relaxare in toata regula pentru familia noastra. Sau asa speram noi.Fata noastra nu mai e bebelus, e o domnisorica descurcareata care nu numai ca stie sa coboare singura de pe gard, dar stie sa ceara atunci cand are nevoie de ceva. La aproape 4 ani am presupune ca nu mai exista bariere de comunicare. Iar noi, oameni muncitori si dedicati lucrului bine facut mai ales între orele 9-19 (programul tipic, ca apoi, Dumnezeu cu mila daca mai ai putere sa faci ceva), presupunem ca daca toate nevoile copilului sunt satisfacute, atunci nu avem de ce sa ne facem griji.Asa ca iata-ne duminica, dupa doua zile de apropiere in familie, cu una bucata copil nelinistit. Da, a mea era copila care tipa dupa alta jucarie deși numai ce isi luase un balon.  Era evident pentru toata populatia din gradina zoo ca tigrul parea...