În articolul precedent am susținut teza că grupul dăunează grav creativității literare. Și că o literatură națională nu ar trebui să fie un spațiu al persoanelor, ci al operelor. Nu un spațiu al scriitorilor, ci al scrierilor acestora. Nu cred că exagerez deloc când spun că acum primul impuls al unui critic când are o carte în față este să se uite mai întâi la persoana scriitorului, cine e, cărei tabere literare aparține etc. În timp ce de fapt ar trebui să primeze opera, nu scriitorul, iar criticul ar trebui pur și simplu să o citească și să o analizeze, cu bune și cu rele. Asta ar trebui să înțeleagă oamenii din lumea literară românească. Abia atunci criticii ar putea fi măcar un pic mai obiectivi, iar ...