Pe la mijlocul lui ianuarie am descoperit pe YouTube „Povestea Gogoașei” – o poveste rusă pe care o știam de mic. Varianta pe care am găsit-o era una modernă, bine realizată și foarte frumoasă. E așa de faină că am îndrăgit-o imediat, atât eu cât și Ilinca, și am privit-o împreună de o multe de ori (așa cum asculți pe repeat o piesă de care te îndrăgostești după ce o descoperi).

După această descoperire, povestea pe care o cerea Ilinca în fiecare seară înainte de culcare era (ați ghicit) „Povestea Gogoașei”. Uneori adormea dintr-o singură rundă, alteori trebuia să i-o spun și de 2-3 ori la rând. Pe lângă asta, cerea să i-o spunem și în timpul zilei. Trebușoara aceasta a durat aproape 2 luni, timp în care am ajuns să o recit prin somn și chiar să visez personajele din poveste.

„Repetitio mater studiorum est”, adică �...