Ministrul Dezvoltării, Cseke Atilla spunea cum 2 zile la Neamţ că CNI este o instituţie (?) care livrează performanţă.
Instituţie nu e, cu companie, conform reglementărilor prin care a fost înfiinţată. Dar e o companie-suveică de fapt, care primeşte bani de la stat (printr-o schemă stufoasă) şi-i foloseşte pentru a finanţa diverse investiţii ale autorităţilor locale.

Practic, CNI funcţionează ca o suveică politică, exclusă unui control riguros al criteriilor pe baza cărora oferă finanţările. Un fel de fond neoficial de rezervă, butonat discreţionar de premieri, miniştri, partide – asta a fost şi este CNI.
Logică, bunul simţ, bunele practici şi transparenţa ar spune că normal ar fi ca CNI să nu existe şi locul acestei COMPANII să fie luat de o Direcţie din Ministerul Dezvoltării sau de o instituţie subordonată cu rol de organism intermediar de finanţare.
Actualul statut struţo-cămilă mai oferă un avantaj politico-financiar: constructorii nu sunt desemnaţi prin licitaţii organizate de autorităţile locale (beneficiarii de drept) ci de CNI căreia, pe perioada lucrărilor, i se dă bunul respectiv în administrare.
Înţelegeţi şmecheria? Într-o ţară în care se vorbeşte de parandărăt ca despre un concept tradiţional şi intangibil, şefii de partide de la Bucureşti au spus că e bine să ţină în mâna lor butonul licitaţiilor pentru sume care, la nivel naţional, nu sunt de ignorat.

CNI are şi rol electoral. Chiar unul manifest. În perioade pre-electorale (şi ne putem uita la perioada din 2020 încoace), primarii (dacă e să ne referim concret pe Neamţ, mai ales de la PSD şi PNL) sunt chemaţi de şefii lor (de la centru sau de la judeţ) la Bucureşti, se fac poze, se anunţă finanţări aprobate, contracte semnate. Contracte cu valori mult peste banii pe care real îi rulează CNI într-un an. Că de asta vorbeşte acum ministrul Cseke Atilla de prioritizare. Adică de nevoia de a face un lasament al urgenţelor din contractele deja semnate, pentru că s-a mers pe ideea semnării contractelor nu în funcţie de disponibilul real existent ci pe situaţia „2 paie la 3 măgari”.

Să dăm două exemple:
1.Secţia de oncologie de la spitalul judeţean. O licitaţie a fost anulată pentru că firma de construcţii a dat bir cu fugiţii când a văzut diferenţa între caietul de sarcini şi realitatea din teren. Adică SF-ul şi caietul de sarcini fuseseră făcute de CNI… pe genunchi.
A avut loc a doua licitaţie şi, la ultima conferinţă de presă, Daniel Harpa, preşedintele CJ neamţ a spus tranşant că nu ştie exact stadiul licitaţiei, pentru că „licitaţia e la CNI” (care nici nu informează concret pe beneficiarii locali – o acuză repetată de mulţi primari din ţară) şi că „CNI finanţează dar nu plăteşte”. Şi deşi Harpa a spus asta într-o conferinţă de presă, nici acum, după câteva săptămâni, CNI nu a binevoit nici măcar să dea un comunicat de presă pe acest subiect…
2. Stadionul de la Roznov. Lucrare de reabilitară fix lângă drumul naţional, un şantier care ba se mişcă, ba zace, lângă Biserica Roznovanu, edificiu-monument.
Vreun an, constructorii plecaseră de tot de pe şantier pentru că… CNI nu plătea la timp lucrările făcute.
Această situaţie a fost unul din motivele invocate public de către primarul Vasile Pavăl, la trecerea sa din PNL în PSD.

Deci cam asta e situaţia cu performanţa reală livrată de CNI, nu cea spusă de ministrul de la UDMR. O suveică politică folosită în gestionarea netransparentă a banilor publici, o companie de stat (finanţată din profiturile altor companii de stat) care livrează mult mai temeinic poze electorale întru beneficial unor politicieni dar pune beţe în roate administraţiilor locale prin plăţi făcute heirupist.

Presa a dezvăluit că directoarea CNI, „veşnica Manuela Pătrăcoiu”, câştigă de 3 ori mai mult decât un ministru. Din leafă plus bonusuri.
Pentru că deşi pe hârtie aceasta are o leafă de vreo 10.000 lei (net), de fapt, fel de fel de sporuri şi bonusuri duc leafa ei la… o medie lunară de 72.000 de lei, adică de 14.500 de euro.

„Dar la salariu s-au adăugat sporuri, prime și bonusuri: sporuri de conducere, confidențialitate, fidelitate, vechime, manager de proiect, calculator sau diriginte de șantier. Plus premiul anual, premii de activitate, prima de Paște, prima de Crăciun, primă pentru Ziua Națională a Constructorului, tichete de masă, vouchere de vacanță!

Un alt spor, de 43.200 de euro, este justificat prin gestionarea și administrarea de proiecte externe.

Așa s-a ajuns la un venit mediu lunar de 14.500 de euro (72.144 de lei)! În 2024, salariul mediu net în România a fost 5.400 de lei, adică 1.100 de euro”, scrie presa centrală.

Pentru comparaţie, un ministru are o leafă de circa 24.000 lei pe lună, deci de 3 ori mai puţin.

De-a lungul timpului, presa a tot scris cum directoarea Pătrăşcoiu a ajuns pe funcţie graţie susţinerii e la un constructor de top din România, Cristian Erbaşu (ex AICI). Care constructor – ce coincidenţă! – a câştigat multe licitaţii organizate de CNI. Iar Erbaşu este un om care ştie să cultive relaţii. Există imagini şi informaţii legate de legătura sa strânsă cu Marcel Ciolacu dar şi cu Remus Borza, un fel de eminenţă cenuşie şi sforar pe afaceri al celuilalt premier din Rotativă, Remus Borza.

Fostă contabilă la rvistele Rebus şi Femeia, Manuela Pătrăşcoiu a ajuns în CNI prin 2002, ca director economic şi a fost unsă director general, în 2013, de Ministrul Dezvoltării de la acel moment, … Liviu Dragnea.
A rezistat schimbărilor de guverne, de demnitari şi de decidenţi. Chiar la Piatra Neamţ, la mijloc de Rotativă dar cu puţin timp înainte de a prelua funcţia de premier, Marcel Ciolacu critica activitatea conducerii CNI în general şi a doameni respective în speciale. Când a ajuns însă la Palatul Victoria nu a mai avut acea titudine critică. O reevaluase? Interveniseră pentru ea diverşi sprijinitori? Ciolacu ştie…

Pentru context, o adevărată colecţie de articole scrise despre „compania-căpuşă” şi şefa acesteia, poate fi citită AICI.
Poate le citeşte şi ministrul Atilla, care are leafă de 3 ori mai mică decât subordonata lui.

Daniel VINCA