Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am
plecat.
Marti, 22 ianuarie 2019, LA MULTI ANI, surioara mea
Andre! E-mail de la ambasada Americii de la Londra cum ca mi-au
trimis pasaportul in urma interviului pentru cartea verde. Nu scria
daca am primit sau nu viza, doar ca o sa fie livrat pasaportul a
doua zi. Bun, incepe asteptarea..
Miercuri, 23 ianuarie 2019. Imediat dupa trezire, am
luat pozitia asteptarii in sufragerie... si am asteptat
nemiscandu-ma de acolo, lipita de fereastra, urmarind fiecare
masina care oprea pe strada, ascultand atent la usa, verificand
telefonul la fiecare 5 minute... ora 4:20, opreste o masina,
simpla, alba, nici un nume de curierat pe ea, coboara un nene, eu
fug in bucatarie sa urmaresc daca vine spre usa mea, alerg la usa,
deschid si omul casca ochii mirat ca nici nu apucase sa sune sau sa
bata. Ii spun ca abia asteptam pachetul, rade si el, “rad” si eu.
Semnez de primire si desfac plicul tragand de el in toate
directiile. Da, am primit viza. Tarziu seara, am luat biletele
pentru data de 29. Exact, 6 zile in care sa inchei o viata si sa ma
pregatesc sufleteste pentru alta, departe de tot ceea ce stiu pana
acum.
Joi, 24 ianuarie 2019. Sunt zen si cred ca o sa fie
totul ok, fac liste cu ce sa iau si ce nu, ce treburi am de
incheiat aici, cum sa las totul in ordine. Imi spun linistita in
sinea mea ca nu o sa ma complic cu multe bagaje. In jurul orei 8
seara ma apuc de bagaje. Inca de la primul lucru pus in geanta, ma
bufneste plansul. Si plang, mai bag un lucru, mai plang. Ma vede
sotul, ma dadaceste cu pupici si imbratisari si un “totul va fi
bine, mult mai bine”. Imi trece pe moment. Termin o geanta cu
lucrurile lui bebe, incep cu geanta mea, urc la etaj sa mai iau
niste lucruri, ajung acolo, plang. Si plang... cobor, pun totul in
geanta, iar dadacire de la sot. Cobor pe parter sa fac geanta de
drum pentru bebe si sa mai iau lucruri, plang si pe acolo... Las o
viata in urma, aproape 30 de ani! Si cum sa impachetez 30 ani in
2-3 valize? Credeam ca imi ajunge o valiza, dar adunand lucruri,
imi dau seama ca nu stiu ce sa bag mai repede in bagaj! Care parte
din inima sa o las in urma? Ca nu are toata loc in
bagaj!
Vineri, 25 ianuarie 2019. Nu am dormit prea bine azi
noapte, trezirea a fost relativ usoara, mai grea a fost partea in
care am vazut gramezile de lucruri asteptand sa fie sortate. Am
lasat totul si am plecat sa mai rezolvam din treburi. Ah da, macar
am dat comanda de sistemul de purtare pentru bebe, am optat pentru
manduca. Acum stau in masina, Vincent doarme, sotul si Andre
rezolva din treburi. Doar tre sa lasam totul in ordine, nu?
Inclusiv mutarea ei in alta casa. Ora 22:01. Sunt extenuata. 2
bagaje sunt gata, mai am cateva maruntisuri. Blatul pentru tortul
lu Andre e gata, blatul pentru kinder delice versiunea pentru bebe
e gata. Cremele mai tarziu sau maine. Casa inca e dezastru, dar
acum avem cutii pentru stocare cel putin, achizitionate azi, maine
strang ce pot si cand pot pentru ca avem musafiri. Apoi, om trai si
om vedea.
Ora 23:57. Tortul lu Andre e gata, exteriorul esec
total. Dezamagire maxima. Nick zice ca sunt prea stresata. Ma bag
la somn!
Luni, 28 ianuarie 2019. Ultima zi. Nici nu am avut timp
de scris ultimele zile. Bagajele sunt gata, ba chiar am trimis si
pachet in Romania duminica dimineata. Totul rapid si pe
repede-nainte. Cred ca sunt pregatita de plecare. Cred! Chiar de nu
as fi, de plecat tot plec, deci... Vincent nu a fost prea incantat
de tort, ci de afinele si zmeura de pe tort, tortul a fost bun doar
de spoit. Tortul lu Andre, succes, am refacut exteriorul sambata
dimineata si a iesit perfect. Am apucat sa imi iau la revedere si
de la verisorii mei. Ce sa mai? Tic tac, tic tac, in 24 de ore deja
punem lucrurile in miscare.
Ora 9:33. Buna dimineata. Eee, parca am dormit mai bine
azi noapte. Linistea dinaintea furtunii. Incepem ultimele
pregatiri, ultimele detalii.
Marti, 29 ianuarie 2019. Ora 13:14, sunt in avion.
Suntem in avion. Dap, in sfarsit am reusit!! Cred eu ca am rezolvat
tot ce era de rezolvat pentru a avea o plecare buna si nu am lasat
dezastru si treburi incurcate in urma. Cum a fost despartirea? Cu
multe lacrimi bineinteles. Inca mai avem jumatate de drum, e
obositor la drum lung. Pana acum Vincent se comporta neasteptat de
bine, o sa fac o postare despre zborul asta curand.
Marti, ora 21:35, ora Americii (unde sunt eu), miercuri,
ora 2:35 dimineata ora UK, 4:35 ora Romaniei. Totul perfect. Zborul
minunat, Vincent nemaipomenit, aterizare wow, HELLO AMERICA! 2 ore
am desfacut la cadouri, o parte din ele, maine trec la sortat! Sa
imi traiasca socrii! Da, am impachetat o viata in cateva valize si
am plecat. Era si timpul!
P.S. Am vazut STATUIA LIBERTATII, parea destul de mica fata de cum imi imaginam eu ca este...
P.S. Am vazut STATUIA LIBERTATII, parea destul de mica fata de cum imi imaginam eu ca este...
