Una dintre cele mai importante tehnici pe care ar fi util să o
deprindem este aceea de a fi direcți cu copiii noștri. De obicei,
părinții arată ceea ce îi nemulțumește, dar nu o fac printr-o
cerere! Este ca și cum ai pescui într-un deșert! Șansa de a obține
ceea ce dorim atunci când dăm ordine este foarte mică. Iată cîteva
exemple de acest gen:
|
Mesaj negativ
|
Ordin implicit
|
|
Copii, faceți prea multă gălăgie!
|
Faceți liniște!
|
|
În camera voastră iarăși este dezordine!
|
Faceți curat în cameră!
|
|
Nu-mi place felul în care vă comportați cu sora voastră!
|
Fiți drăguți, nu vă purtați așa cu ea!
|
|
N-ar trebui să-ți bați fratele!
|
Nu-ți bate fratele!
|
|
Iarăși mă întrerupi!
|
Nu mă mai întrerupe!
|
|
Nu se poate să-mi vorbești așa!
|
Nu vorbi așa cu mine!
|
|
Data trecută ai întârziat!
|
Vino la timp!
|
În fiecare dintre aceste exemple, părintele încearcă să-și
motiveze copilul să facă un anumit lucru, concentrându-se asupra
problemei, fără să-i ceară ceva. Doar dă ordine! De cele mai multe
ori, copilul nici nu-și dă seama care este cerința implicită și pe
cale de consecință nu face nimic.
Pentru a obține un rezultat direct, cerința trebuie făcută
direct fără să ne mai concentrăm pe o expresie negativă!
Sublinierea lucrului pe care copilul nu l-a făcut cum trebuie nu
ajută la crearea cooperării. Să analizăm felul în care mesajele
negative ar putea fi reformulate ca îndemnuri eficiente la
acțiune:
|
Mesaj negativ
|
Cerință pozitivă
|
|
Copii, faceți prea multă gălăgie!
|
Ați vrea, vă rog, să faceți liniște?
|
|
În camera voastră iarăși este dezordine!
|
Ai vrea, te rog, să faci ordine în camera ta?
|
|
Nu-mi place felul în care vă comportați cu sora voastră!
|
Fiți drăguți, vă rog, nu vă mai purtați așa cu ea.
|
|
N-ar trebui să-ți bați fratele!
|
Te rog, nu-l mai bate pe fratele tău.
|
|
Iarăși mă întrerupi!
|
Ai vrea, te rog, să nu mă mai întrerupi ?
|
|
Nu se poate să-mi vorbești așa!
|
Te rog, nu vorbi așa cu mine.
|
|
Data trecută ai întârziat!
|
Te rog, vino la timp.
|
Este necesar să ne asigurăm că cerem, nu că dăm un ordin sau o
comandă ca să-i motivăm pe copii, dar nu le oferim în schimb un
motiv. Ca părinte, dacă ne explicăm punctul de vedere pentru a
ne motiva cerința, renunțăm la putere. Prea mulți părinți bine
intenționați încearcă să-și convingă copii să le urmeze
instrucțiunile, în loc să le amintească faptul că este normal să se
opună, doar că mama și tata sunt cei care conduc. Nu este nevoie să
spunem „Este timpul să mergi la culcare. Mâine ai o zi grea. Ai
vrea să mergi să te speli pe dinți?”, ci doar „Ai vrea să mergi să
te speli pe dinți?”.
Este necesar să lăsăm la o parte explicațiile. Când copiii se
împotrivesc părinților, ce cele mai multe ori o fac împotriva
motivelor. Când renunțăm la motive, se opun mai puțin.
Ar fi interesant să descoperiți ce fel de mesaje transmiteți
copiilor dumneavoastră și felul în care aceștia reacționează la
ele. Sunt ascultători și fac întocmai ceea ce doriți? Sau se opun
și ignoră cerințele pe care le formulați? Ce ajunge la copilul
dumneavoastră din mesajul pe care îl transmiteți? Cum ați putea
îmbunătăți aceste mesaje astfel încât să devină cerințe pozitive
pentru copilul dumneavoastră?
