Era o zi fierbinte de august când mi s-a cristalizat în minte ideea de a nu profesa ca medic după terminarea facultății. A fost ca și când toate acele mici detalii din experiența mea de viață s-au aranjat într-un tablou perfect ce îmi afișa clar direcția. Epifania pe care am avut-o în după-amiaza aceea din 2016 poate fi comparată cu senzația pe care o au hoții de diamante în filme, atunci când deblochează cu o atenție granulară seiful în care se află „comoara”. Mai târziu, uitându-mă în urmă, am putut observa o serie de indicii care îmi șopteau ușor că nu mă regăseam pe drumul respectiv.

Într-un cadru destul de interesant și într-un moment destul de jos al vieții mele, prietena mea m-a întrebat: „Dacă ai afla mâine că ai muri peste șase luni, ai mai face ceea ce faci acum?”

�...