Am citit si eu cateva carti de dezvoltare personala. Am fost si eu in faza aia in care cautam „reteta fericirii”, „cum sa devii cea mai buna versiune a ta”, „10 pasi spre succes” si alte sloganuri catchy, ambalate frumos pe coperta. Dar, sincer, acum mi se pare ca toate cartile astea sunt, in proportie covarsitoare, un mare bullshit.
Spun asta pentru ca am vazut, in timp, ca oamenii care consuma in exces acest tip de lectura – fara sa faca terapie reala – ajung sa se invarta intr-un cerc vicios al ego-ului. Nu zic ca toate cartile sunt complet inutile, dar sunt profund limitate. Ele iti pot da impresia ca evoluezi, ca intelegi lucruri profunde despre tine si lume, dar, in realitate, doar iti hranesc nevoia de validare si control. Nu de putine ori am cunoscut oameni care citeau zeci de astfel de carti, dar cand venea vorba de empatie, de relatii reale, de situatii dificile in care era nevoie sa fii om si sa simti… picau rau.
Am ajuns la concluzia ca fara terapie nu poti evolua cu adevarat ca om. Oricat de multe carti ai citi, nu ai cum sa lucrezi autentic cu traumele tale, cu ranile din copilarie, cu tiparele disfunctionale, fara ajutorul cuiva care sa stie cum sa te ghideze prin proces. Terapia te obliga sa te uiti acolo unde doare, sa te confrunti cu cine esti tu cu adevarat, nu cu idealul „inspirational” pe care ti-l construiesti mental dupa ce ai terminat de citit o carte motivationala.
Ce mi se pare cel mai interesant (si trist) este ca oamenii care citesc mult despre dezvoltare personala, dar nu au trecut printr-un proces terapeutic, au deseori tendinta sa devina extrem de egoisti. Totul se reduce la „limitele mele”, „cum sa ma protejez eu”, „cum sa-mi ating obiectivele”, „cum sa ma inconjor doar de oameni care ma fac sa cresc” – si uita complet ca viata nu e doar despre ei. Uita de relatii, de context, de responsabilitate afectiva, de umanitate, de bun simt. Si ajung sa-si justifice comportamente toxice prin teorii auzite in podcasturi sau prin citate scoase din context dintr-o carte de pe lista de bestseller-uri.
Totusi, am auzit si ceva interesant care are sens: cartile de dezvoltare personala pot fi utile doar daca ai o maturitate emotionala deja bine dezvoltata. Altfel spus, ele pot completa un proces, dar nu il pot inlocui. Daca nu esti deja constient de tine, de relatiile tale, de umbrele tale interioare, risti sa folosesti aceste carti ca pe niste bandaje puse peste o rana infectata. Arata bine la suprafata, dar problema reala ramane nerezolvata.
In concluzie, dezvoltarea personala nu incepe intr-o librarie, ci pe canapeaua unui terapeut. Restul sunt doar povesti frumoase care dau bine pe Instagram.
