Undeva aproape de mijlocul lunii ianuarie, procurorii şi poliţiştii din Coreea de Sud l-au arestat pe preşedintele ţării. Un preşedinte, ce-i drept, suspendat dar care beneficia de destule facilităţi (inclusiv o puternică gardă personală asigurată de serviciul lor de profil, tip SPP-ul nostru) care putea crea dificultăţi. De fapt, o altă încercare de arestare eşuase anterior.
Însă pe 12 ianuarie, procurorii coreeni au spus „ori noi, adică legea, ori el” şi l-au arestat pe Mister President, după ce mai întâi l-au arestat pe șeful interimar al Serviciul Prezidențial de Securitate.

Şi acum, ţineţi-vă bine şi ia spuneţi dacă bănuiţi pentru ce a fost arestat acel preşedinte. Nu pentru fraudă (era mai simplu la ei), nu pentru şpăgi sau plimbări cu Nordis (îl săltau cât ai zice peşte) ci pentru că „Yoon Suk Yeol a refuzat până acum să explice măsura de impunere a legii marțiale, ceea ce i-a făcut pe anchetatori să apeleze la mandate de arestare pentru a-l forța să facă acest lucru”.

Mai clar, ]n musiu president se umflase orzul ;i declarase Legea Marţială fără motive temeinice. I se căşunase lui pe Parlament şi a zis că să scoată el oleacă taburile pe străzi şi să hărăţească forţa statului pe nişte cetăţeni şi politicieni care mişcau în front.

Ei bine, <<Președintele Yoon a justificat măsura prin dorința sa de a proteja țara de „forțele comuniste nord-coreene” și de a „elimina elementele ostile statului” (NB – vi se pare cunoscut?). Într-un parlament înconjurat de soldați, aleșii au anulat în decembrie legea marțială. Sub presiunea parlamentarilor, a miilor de demonstranți pro-democrație și constrâns de Constituție, Yoon Suk Yeol a trebuit să anuleze măsura>>.

Deci Yoon-ul lor încălca drepturi cetăţeneşti invocând pericolul extern, şi nu unul oricare ci al fratelui (statal) nebun de la Nord.
Încă un detaliu: de ce decretase Legea Marţială? Pentru că fuseseră puşi sub acuzaţie câţiva membri ai cabinetului său şi pentru că opoziţia din parlament catalizase o majoritate ostilă. Deci a fost un gest gen „ba pe-a mă-tii” prin care acel Yoon bloca Parlamentul (adică democraţia) şi Justiţia şi guverna cu Armata…

După reţinerea-arestarea respectivă, un tribunal din Seul a probat, după câteva zile, prelungirea arestării preşedintelui…

Şi de aici, sincer, nu mai ştiu ce s-a întâmplat şi care e situaţia la zi.

Dar vin la noi. Avem un Premier (Ciolacu), un Ministru al Transporturilor (Grindeanu) şi un preşedinte de CJ (Simonis – Timiş) care primesc bilete de avion moka şi vacanţe moka de la o firmă cu probleme majore (acuzată de ţepe date privaţilor şi de evaziune, în formă penală, majoră şi gravă, la adresa bugetului). În limbaj popular, cadourile respetive sunt numite şpagă, în Codul Penal sunt definite ca mită. Cu atât mai mult cu cât Premierul era şeful Ministrului Finanţelor care la rândul lui era şeful ANAGF, adică al instituţiei care trebuia să controleze mituitorul (Nordis) să nu dea ţepe, să nu facă evaziune (inclusiv prin diminuarea bazei de impozitare cu şpaga dată oficialilor).
Mai mult, în avioanele şi vacanţele respetive, cei 3 demnitari o aveau drept camaradă pe… soţia firmei ţepare care le era colegă de partid şi şefa Comisiei Juridice din camera Deputaţilor. Comisie unde, de vreo 2 ani, era blocat un proiect de lege care venea tocmai în apărarea clienţilor rechinilor imobiliari (gen firma care dădea cadouri).

Şi ce au făcut procurorii sud-coreeni am văzut. Ce fac procurorii români?
Când bubuie scandalul devoalat de presă (cu ţepele date), prorurorii români îşi aduc aminte că au prin sertare, prăfuite, nişte plângeri penale. Pe care, până atunci, le-au ignorat. Probabil nu au avut timp să vadă ce e cu firma soţului care era şefă de comisie la Camera deputaţilor şi colegă de partid cu Premierul. dar sub presiunea opiniei publice îşi fac timp. Şi cheamă la audieri pe patroni, pe ceva aghiotanţi şi pe deputată. Şi dau mandate de reţinere. A doua zi dau şi judecătorii mandate de arestare. Doar că în România orice minune ţine 3 zile şi, la scurt timp, alţi judecători spun că nu e problemă, respetivii pot fi cercetaţi în libertate (control judiciar, tot un drac). Şi spun – uau! – că acele zboruri şi concedii ţin de o strategie de imagine. Deci plimbau Premierul şi camarila cu un scop nobil. Care? Să nu fie controlaţi de inspectorii ANAF? Sau să-i impresioneze când, totuşi, acei inspectori veneau în control…

Şi da, procurorii români nu sunt precum cei sud-coreeni, aşa că nici măcar nu i-au chemat ca martori la audieri pe plimbaţii cu avioane moka. Păi cum să-l deranjeze pe domnul Premier, deşi destui avocaţi sau magistraţi (pensionari, că cei aflaţi în activitate nu pot da declaraţii) spun că Mita se vede de pe Lună? Păi Premierul are de treabă, trudeşte pentru binele românilor, cum să-l deranjeze procurorii să dea explicaţii despre cadouri sau despre facturile false vânturate chiar de el către presă?

Între timp, în Parlament, ajunge şi o moţiune de cenzură la adresa Guvernului care în titlu are sintagma „Premierul Nordis”. Şi fix în ziua în care moţiunea e depusă în Parlament, bubuie ştirea. „A fost săltat de pe stradă şi dus cu mandat de aducere la Parchetul general”. Oops, mi-am zis, s-au molipsit şi procurorii români de la cei coreeni. Aş, pe naiba.
Luaseră de pe stradă pe unul din principalii opozanţi. Unul pe care îl tot acuză din noiembrie încoace de nefăcute, dar fără probe certe şi clare (au zis-o şi Comisia de la Veneţia dar şi unele VIPuri americane). L-au săltat, cu circ în stradă, cu tămbălău deşi marele suspect era în cârje şi puţin probabil că nu s-ar fi prezentat de bună voie. Practic, aceleaşi instituţii (Poliţie şi Parchet) au fost maxim de pline de vitejie în cazul suspectului cu cârje deşi, în alte dăţi, de sub ochii lor, au fugit în străinătate infractori dovediţi în primă instanţă care se aflau fix înainte de sentinţa din apel (spunem două nume, Oprescu şi Arsene…).

Aş mai putea scrie multe detalii în această comparaţie.
Dar merg direct spre concluzia spusă de un amic cu care discutam aceste fapte în oglindă.
„E ca şi cum te-ai mira de ce îmi iau, dacă îmi permit, Hyundai şi nu Logan. Da, şi Loganul vinde şi bine că e aşa. Dar majoritatea cumpărătorilor de Logan, dacă şi-ar permite, şi-ar lua Hyundai. Pentru că e marcă ce şi-a probat seriozitatea printr-o tradiţie greu de combătut”.

Aşa o fi. Oops, Hyundai e marcă din Coreea de Sud.

Daniel VINCA