„Ce ai de gând să faci?”, m-a întrebat Cătălina așezându-și capul pe umărul meu în timp ce privea în sus, spre cerul senin și întunecat. Eram în luna de miere, pe o insulă din estul Africii, unde seara se lasă mult mai devreme ca în România. Trecuse peste un an și jumătate de când îmi luasem concediu fără plată de la spital și destul de multe luni de la demisia oficială, iar o parte dintre proiectele pe care le aveam în plan nici nu ieșiseră din agendă. Deși făcusem extrem de multe lucruri, simțeam totuși o presiune auto-indusă.
Deși firma creștea excepțional, așteptările erau mai mari, în ideea că ne doream și creștere pe orizontală. Aveam un proiect blocat cu o companie poloneză și partenerii nu dădeau semne de progres, iar decizia de a oferi servicii de software la comandă pentru a aduce un flux adi...