„Uităm” ceea ce a fost terminat, îl „așezăm” într-un
colț al memoriei și nu ne mai gândim la el. Aceasta permite, în
viața de zi cu zi, să trecem la altceva și să
înaintăm.
Dimpotrivă, amintirea unei sarcini întrerupte sau
neîncheiate, ea continuă să ne macine, să fie analizată întruna, să
ne umble în minte vreme de luni și ani întregi.
Acest efect chinuitor al sarcinilor neîncheiate este
cunoscut azi sub numele de efectul Zeigarnik.
Ce ați putea face în acest caz?
Aceasta depinde de fiecare dintre dumneavoastră și de ce
anume s-a întâmplat. Puteți ierta, bineînțeles, dar nu este singura
soluție. Françoise Dolto, de exemplu, ne îndeamnă să așternem pe
niște foi de hârtie ce nu merge, apoi hârtia este arsă pentru a
termina cu trecutul.
Veți vedea, de multe ori că răspunsul se ivește pe
neașteptate, evident și inevitabil.
Este rândul dumneavoastră să inventați, cu propriile
voastre mijloace...
