Eram copil atunci când viața
M-a obligat ca să accept
Un destin atât de crunt
În mintea tuturor - nedrept,
Pentru-n om așa mărunt
Dar făr' o inimă de gheață....
Neștiind ce va urma
Nepregătit, neașteptat
Am nădăjduit speranța
Când nimeni chiar nu mai spera.
Tu ai rămas aproape
De ce oare, de ce eu?
M-am intrebat mereu
Mi-am îndreptat spre cer privirea
Și am strigat cât am putut
De ce Doamne, de ce eu,
A trebuit să-indur atâtea?
Un suflet am și mi-e de-ajuns,
Și o inimă blândă
Prefer să-l dau oricui, pe rând
Dar nu ca pe-o ofrandă.
Care va ști să-l prețuiască
Dar mai ales, să-l ocrotească
Însutit ea va primi
Tot ceea ce-mi va oferi.
