Un El stă singur și asteaptă
O Ea îl urmărește-n zare Un El nu știe că mai e o
treaptă
Și Ea ca din senin apare Îl vede trist, i-arată
cerul,
O vede El, i-arată zâmbetul Nimic nu e mai limpede –
albastru
E și cerul Sunt și ochii celui Mai frumos,
măiastru,
Unui El. Ce ar vrea el, ar vrea și Ea O zi, o
noapte
Un cer senin, o stea Mereu va fi O noapte și o
zi
Pentru Ei doi, Pentru ce vor, Iar mai apoi, Sus pe un
nor,
Zbura-v-or, frământați de dor....
Și dragostea ascunsă Le va fi hrană pentru timpul
lor.
Dar Ei nu știu de s-ar putea Avea Mereu: Aceeași
stea,
Același cer și-același soare, Cu nori, cu ploi sau doar
albastru
În ochii lui e mai perfect decât Îl văd mereu Îl am doar
eu
Stăpână peste cerul meu, Iar El, stapân peste
uscat:
Pamânt mai vechi, necizelat Doar pentru El,
Superb, sublim, desăvârșit.
