Mă ţintuieşte parcă la pământ,
Eu mă întreb pentru a mia oară,
Cine sunt? Şi pentru ce să lupt?
Din tot ce am avut, se duse tot,
Nici suflet nu mai am, nimic, nimic,
Nu vreau să lupt, deşi mai pot
Dar oare la ce bun să mă ridic?
Stau ţintuit sub amintiri ce dor,
Şi văd că totu-n vita-i fără rost,
Mi-e tot una de trăiesc sau mor,
Nu-mi pasă ce va fi, nici ce a fost.
Trec doar zilele cu greu prin mine,
Una după alta, fără vreo dorinţă,
Am pierdut tot ce sus mă poate ţine,
Din toate a rămas doar multă suferinţă.
