Fără tine, viaţa mi-e goală şi pustie,
Mă îngenunchează al sufletului dor,
A mea inimă, a ta e pentru veşnicie.
Sunt pregătit să mor, ce rost mai are,
Să îmi trăiesc fără vreun sens viaţa,
Când dorul mă doboară din picioare,
Şi nu am acum nici măcar speranţa.
La ce bun o viaţă trăită fără de iubire,
Şi-un trai îndestulat, dar inutil şi fals,
Când inima nu îţi tresaltă la a ei privire,
Sufletul ţi-e atât de gol şi pustiit şi ars.
