e Paştele şi-a înviat norodul
de muşte şi albine muncitoare,
păienjenii prin tufe-şi ţes năvodul
sclipind subţire-n razele de soare.
sunt corcoduşi în floare-n cimitire
iar vrăbiile-şi trâmbiţează-amorul,
se veselesc şi morţii azi, iubire,
nu numai viii împânzind decorul.
miroase-a verde crud şi a tămâie,
şi chiar şi-n lacrimi azi e-un strop de miere.
zâmbeşte blând ţărâna sub călcâie
cum nu o simţi decât de înviere –
că zâmbetu-i ce tălpile mângâie
surâsul bunilor l-ascunde în tăcere.

© Liliana Negoi