e Paştele şi-a înviat norodul de muşte şi albine muncitoare, păienjenii prin tufe-şi ţes năvodul sclipind subţire-n razele de soare. sunt corcoduşi în floare-n cimitire iar vrăbiile-şi trâmbiţează-amorul, se veselesc şi morţii azi, iubire, nu numai viii împânzind decorul. miroase-a verde crud şi a tămâie, şi chiar şi-n lacrimi azi e-un strop de miere. zâmbeşte blând ţărâna sub călcâie cum nu o simţi decât de înviere – că zâmbetu-i ce tălpile mângâie surâsul bunilor l-ascunde în tăcere.

© Liliana Negoi