Dacă ar trebui săîi explic unui copil ce înseamnădemocrația, probabil mi-ar fi destul de ușor. Copiii se nasc cu un spirit democratic, eu ar trebui doar sămă ajustez puțin cu explicațiilelasituațiile de viață pe care ei trebuie să le gestioneze, cu scopul de a le inoculaînțelegerea unor concepte. Contrar aparențelor, copiilor le plac regulile, îi fac să se simtăînsiguranță, protejați, îiajutăsăperceapă mediul ca fiind previzibil și controlabil. În regimurile democratice, funcționareasocietății se bazează pe un set de reguli pe care toțicetățenii trebuie să le respecte. În cazul copiilor, regulile sunt concepute de părinți pentru că, evident, ei încă nu au capacitatea de a distinge binele de rău. O mareparte din reguli, cele referitoare la securitatea și libertatea copilului, a colegilor și a prietenilor săi, sunt imuabile. Este total interzis să facem lucruri care încalcă drepturile altor oameni, care rănesc alte persoane și care constituie fapte care se pedepsesc conform Codului Penal- “libertatea pumnului meu se oprește acolo unde începe libertatea nasuluitău” (citat aproximativ din Karl Popper).
Atunci când copiii vor
să exprime o propunere de activitate, care ar aduce
fiecăruia avantaje și
experiențe noi, pot face o propunere dirigentelui,
la care să adere toți prin
semnătură- aș folosi acest exemplu pentru
a exprima conceptul de petiție
online pe care cetățenii o au la
dispoziție pentru a influența factorii de
decizie.
Conceptul de referendum poate fi
ușor asimiliat situațiilor
în care membrii familiei dezbat o
problema împreună, iar sistemul electoral
este deseori folosit în grupul de copii atunci
când aleg ce joc să pună
în practică.
Unui adolescent probabil că ar fi
interesant să îi povestesc
într-un stil personal despre
democrație, așa cum o văd
eu. Probabil aș încerca și
să evidențiez avantajele
democrației în contrast cu
consecințele devastatoare ale regimurilor
totalitare.
I-aș spune că bunicii
mei au început să trăiască
în democrație după
vârstă de 50 de ani. Născuți
în anii ’40, chiar înainte
să se lase întunericul
peste țara noastră, nu au
avut parte de o copilărie
normala, cu șanse egale. Erau fii de
țărani care nu își dădeau copiii
la scoală, erau prea săraci
pentru a conștientiza cât de
importantă este educația și,
chiar în situația în care
și-au dorit să meargă
la școală, nu și-au permis.
Bunica mea își amintește
însă cu drag de copilărie, chiar
daca mie mi se strânge
sufletul când îmi povestește
câte munci grele făcea la 12
ani, cât de mult îi placea
la școală și
cât a plâns când
părinții i-au spus că nu va
mai putea continua studiile.
Toată lumea știe ce s-a
întâmplat odată cu colectivizarea, cum
țăranii au fost trupurile de sacrificiu pentru
“mărețele” realizări agrare din
perioada comunismului, fară
ca ei să beneficieze de ceva,
ba chiar drămuindu-și
puținele resurse pentru a-și
crește decent copiii. Așadar,
și viață lor de adult a fost una
fară șanse egale, fară
mari bucurii.
I-aș spune că părinții mei au fost educați în perioada comunistă, au crescut cu cântece patriotice stupide la grădiniță, au fost pioneri și șoimi la liceu, și-au trăit adolescența și s-au căsătorit în comunism, zorii democrației prinzandu-i în această ipostază, cu un copil mic și speranțe pentru un viitor mai bun. De la ei am învățat lecția libertății și a demnității și primele noțiuni de morală, comportament civic, respect, emapatie și solidaritate. Desi au fost educați de comuniști, sămânța de spirit liber și umanitatea le-a dat curajul de a fi subsversivi cu regimul și de a-și dori ieșirea din temnița întunecată în care țara noastră a fost condamnată pentru patru veacuri și jumătate, așa cum mulți tineri din perioada respectivă și-au dorit- ca lumina libertății să învingă. Lor le mulțumesc, în primul rând, că am învățat să gândesc liber. Însă pentru ca ei și mulți alții să își crească copiii în spiritul libertății, a fost nevoie ca milioane de oameni să lupte pentru asta, să iasă din zona lor de confort, să renunțe la favoruri, să își pună viața în pericol și, în primul rând, să aibă un țel. Faptul că mii de tineri au ieșit în stradălaRevoluție, farăsăștiedacă “zidurile” vor cădeași vor fi liberi, farăsăștiedacă au sau nu sprijin internațional, fărăsă le fie frică de moarte sau de o pedeapsăcruntă, cu zâmbete pe chipul lor senin într-o Românie gri șiînapoiată, din proprie inițiativă, farăsărăspundăla ordinele cuiva, faptul că au simțitcă nu mergeam într-o direcțiebunăși au schimbat destinul unei țări, asta ar trebui să ne facăveșnicrecunoscători. Comunismul ar fi căzut poate oricum, însă nu e povestea lor cea maibunalecție a libertății, a curajului de a nu maitolera abuzurile, o revanșă pentru tot ceea ce a fost distructiv în societatea româneascădupă anii ‘40, o dovadă vie că umanitatea din oameni nu are cum să fie distrusă, cu toate metodele de coerciție, de dresaj și de uniformizare?
Nu este acesta cel mai bun exemplu de a acționa cu demnitate și curaj, cu scopul de a-ți apăra drepturile, pentru un adolescent?
După Revoluție, România a primit un dar uriaș – democrația- la pachet cu multe speranțe, optimism și posibilități de a visa. Perioada de tranziție a fost o vreme a schimbărilor, însă, privind retrospectiv, putem spune că a fost tot o lupta. Schimbările de paradigmă sunt de durată, sociologii spun că uneori e nevoie să treacă tot atâta timp pentru ca “rănile” societății să se vindece, cât a durat perioada de abuz. Nu poți pune capul pe pernă pentru ca mâine să te trezești într-un nou regim politic, în care totul în jur să funcționeze perfect. Instaurarea democrației participative e un proces de durată, care implică inițiativă, construcție permanentă, atitudine proactivă în viața comunității și grijă față de semenii tăi.
Se împlinesc 30 de ani de
democrație. În Romania este
redusă implicarea civica a
cetățenilor, însă progresele se
văd. Daca nu vedem
schimbările dorite, ce am putea
face?
Exercitarea dreptului la
vot este actul cel mai
simplu și cel
mai util pe care îl
poate face un cetățean.
Mă bucur săvăd multe inițiative private de dezvoltare în mediul privat. O educatoare împreună cu părinții au renovat o grădiniță pentru a face pentru copii un mediu optim de dezvoltare. Niște oameni frumoși au strânsbani din donații pentru construcția unui spital. Suntmulțitineri care se implicăînacțiuni de voluntariat. Săîiluamca exemplu șisăîncercamsă producem mici schimbări acolo unde putem șiînmăsuraîn care putem.
Să facem un gest caritabil pentru cei
aflați în nevoie. Să ne
adresam autorităților atunci
când constatăm că au loc
abuzuri și acte de corupție.
Să avem grijă de mediul
înconjurător și să ne
implicăm în acțiuni
ecologice.
Democrația consta
în puterea poporului de a alege, dar și
în datoria lui de a acționa
resposabil.
Aceaste îndemnuri
sunt pentru noi, toți
cetățenii, de toate vârstele, pentru
că,
așa cum spunea Mahatma
Gandi, fiecare poate fi schimbarea pe care vrea
să o
vadăîn lume.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog
2019
