Goethe nu mai era de multă vreme copilul răsfățat și plin de ifose pe care îl crescuseră în puf mătușile sale. Junele era scum un simplu tânăr (ce-i drept, extrem de studios), avea o gașcă de astronomi și filosofi,  care îi validau calitățile intelectuale, dar și cele masculine. Era în anturajul potrivit pentru a își permite să gândească liber și să aibă curaj să pună în practică tot felul de proiecte.Dintre toți, cu Mefisto se înțelegea cel mai bine (da, l-a folosit ca sursă de inspirație pentru o operă îndrăzneață). Cu el nu se plictisea niciodată, fiind amândoi pasionați de știință. Pierdeau ore, zile în șir cu discuții interminabile despre scopul vieții, despre cum să trăiești, cântăreau care sunt cele mai grozave virtuți și cele mai pătimașe vicii. Se plimbau prin parcurile din Frankfurt sau Leipzig, printre locuitorii veșnic grăbiți și puși pe treabă, într-un ținut înfloritor și, un...