Avem patru câini.
Hades, șapte ani, mic, negru, ceva infuzie de
pinscher, adoptat de la adăpostul de câini de la Smeura. E
sterilizat, poartă zgardă, dar nu suportă nici măcar ideea de lesă.
La plimbare merge liber pe lângă noi, nu se îndepărtează, vine când
îl chemăm. (Când vrea, îşi ia singur raţia de libertate săpând pe
sub gard în cele mai improbabile locuri.)
Zăvod. Mare, alb, metis de ciobănesc de Bucovina,
trei ani și jumătate, luat de la cineva care nu voia să-l țină
exclusiv în lanț (avea cinci luni atunci). Sterilizat, microcipat.
Merge bine în lesă, dar a trebuit să înălțăm niște garduri ca să nu
le mai sară.
Pepsi. Neagră, talie medie spre mare, maidanez
imperial, doi ani, luată tot de la adăpost când avea 9-10 luni.
Sterilizată, microcipată, nu suportă nimic (zgardă, ham, lesă),
intră în panică dacă vrem să o scoatem din curte. Nu iese nici dacă
sunt porțile larg deschise. Nici gând de plimbare.
Urma. Albă, mare, metis de ciobănesc, poate
mioritic, doi ani, luată de domnul meu de la serviciu (se temea să
nu o ucidă cineva) când avea tipa tot 9-10 luni (ea și Pepsi sunt
de-o seamă). Poartă zgardă, trage ca disperata în lesă când ieșim
la plimbare, nu e sterilizată (sau nu știm noi să fie, cert e ca de
mai bine de-un an, de când e la noi, nu a intrat deloc în
călduri).
(Am mai avut doi câini adoptați de la adăpost, Castor și
Polux, s-au dus săracii, era bătrâni, în locul lor au apărut Zăvod
și Pepsi.)
Pe Zăvod și pe Urma îi legăm uneori; au pe post de lanț
cordeline albastre de 1,5-2 m prinse cu carabine și chișăr pe un
inel care culisează pe sârmă - adică fier beton de 6, cu lungime de
8-12 m. Îi legăm la masă - Zăvod o bate rău pe Urma -, când scoatem
mașina din curte (sunt tentați să iasă la plimbare și nu vreau să-i
văd loviți de vreo mașină), când vine cineva la noi - fiind patru,
acționează ca o haită și durează până se obișnuiesc cu intrușii -,
când ne vin lemnele, când sunt și copii în vizită (deşi Urma şi
Zăvod sunt foarte bucuroşi, sunt mari şi copiii se sperie). Pe
poartă scrie: "Atenţie, câini liberi! Intraţi pe proprie
răspundere".
Dar, vaaaai, se poate, legăm câinii? Mai bine liber
pe maidan decât legat!
Sau călcați de mașină; sau bătându-se; sau să nu mai
vină nimeni în vizită; eventual să fim captivi în
casă.
Vaaai, câinii nu dorm iarna în casă? Nu, dorm
fiecare în căsuţa lui, utilată cu paie, sau unde au chef, la
acareturi. Nu, nu se poate, ei nu suportă temperaturile
negative! (Aham, de-aia doarme Zăvod în zăpadă, în fața
terasei, pe ciment, să audă ce vorbim.)
Specia iubitor de animale de facebook, suspecia urbană,
varietatea dau 2 euro pe lună, like, share, semnez o
petiție online și mamă ce tare-s io că iubesc animalele. Și-s
vocali, dețin adevărul absolut, acuză, jignesc, împroaşcă totul în
preajmă. O nouă specie trendy, după religioşi şi
ecologişti.
Câinii noștri sunt deparazitați intern la fiecare trei
luni, extern - de câte ori e nevoie, uzual, în perioadele calde,
lunar, în cele reci - cam la trei luni. Garantat
mai mult de 2 euro/câine/lună.
O masă a lor înseamnă mâncare pregătită într-o găleată
de 20 l, că în 10 nu are loc. Nu știu - și nici nu vreau să știu -
cât ne costă îngrijirea lunară a câinilor. Atâta vreme cât putem,
financiar, suporta, nici nu fac calcule. Garantat
mai mult de 2 euro/câine/lună. (Plus blasfemia majoră,
am uitat - câinii noştri au şi pâine în alimentaţie!)
Când câinii noştri se îmbolnăvesc, îi ducem cu maşina la
vet; stau pe bancheta din spate cu câinele în braţe, chiar dacă
vomită pe mine, pe huse. Şi numai drumul costă mai mult de 2
euro.
Dacă-i întrebi pe respectivii iubitori câte animale au
acasă - nu salvate musai -, păi n-au unde, că locuiesc cu
părinții/socri în apartament și n-au spațiu. (Noi am avut câine
în casă şi când erau fetele mici, de fapt, s-au născut cu câine în
casă.) Dar voluntariat la un adăpost de câini ai făcut vreodată?
Nu, că n-am timp, lucrez 9-18 și chiar nu am vreme, că aş
vrea.
Ai dus vreodată un câine lovit de mașină la un
veterinar? Dar ce legătură are, ce treabă ai tu dacă am dus?
Ai dus la sterilizat, pe banii tăi, câinele din fața blocului? I-ai
plătit vreodată tratamentul? Nu, că noi n-avem maidanezi la
bloc.
(Cu răutate, i-am întrebat pe unii dacă sunt vegani;
culmea e că majoritatea au spus că da, din dragoste de animale, să
nu le mai ucidă.)
Nu știu ce-nseamnă un câine, dar știu mai bine ca
oricine cum trebuie să mă port eu cu câinii mei. Câinele trebuie
să fie un membru al familiei cu drepturi egale - nu, nu
trebuie, cum nu trebuie ca părinte să fiu prietenul copilului meu
până nu depăşeşte 20 de ani, rolul meu e să-l ocrotesc, îngrijesc,
îndrum, protejez, nu suntem egali.
Îmi iubesc câinii; iar iubirea, pentru mine, înseamnă să
ţi-i asumi pentru întreaga lor viaţă, să îi hrăneşti, să îi
îngrijeşti, să-i plimbi. Să te joci cu ei, să-i tunzi, să îi perii,
chiar dacă te enervează când distrug, când te murdăresc fix înainte
să pleci la serviciu, când te dărâmă, la propriu, în joaca lor,
când trebuie să faci slalom ca să nu calci într-un câine, că
trebuie să inventezi bani când se îmbolnăvesc.
Ştiu, sunt defectă, dar nu te lua de câinii mei că zău
sar la beregată; fără politeţuri şi fineţuri, direct, ca un câine
ciobănesc.
(Iar o să fie unii care să-mi spună că nu toţi iubitorii
de animale sunt aşa, că nu toţi veganii fac prozelitism, că. Pe
blogul/wall-ul meu. Hai cu hatereala!)
.jpg)
.jpg)
