5. OMUL PASĂRE TĂIA VALURILE înotând sub privirile rugătoare[1] ale clanului său ce doar putea să privească dorita lui victorie vremelnică sus, pe stîncă, marele preot indiferent[2] la agitația mulțimii (de parcă era într-un loc decupat din timp) aștepta noul an fără emoție. știa că va veni o vreme când nimeni nu va mai putea … Citește în continuare despre însumi 5 →