când rămâi[1] doar cu deschiderea râsului la mișto (cu care știai că vei avea de a face) iar vocea era mai clară ca a dunării cu gheață la mal, scrii dimineața pe facebook că „ne vom reîntâlni” unde reîntâlnirea e cu ființa-i în capul tău plin cu dune de nisip ca-ntr-o reclamă la pachetele de […]