când rămâi[1] doar cu deschiderea râsului la mișto (cu care știai
că vei avea de a face) iar vocea era mai clară ca a dunării cu
gheață la mal, scrii dimineața pe facebook că „ne vom reîntâlni”
unde reîntâlnirea e cu ființa-i în capul tău plin cu dune de nisip
ca-ntr-o reclamă la pachetele de […]