Nu știu de la ce vine Ata. E un nume ca oricare altul. Diferența e că atunci cînd cineva pronunță aceste sunete, chiar începînd un alt cuvînt, mie îmi vine-n cap pleata aia creață, zîmbetul cît o jumătate de planetă și acel vinoncoace obraznic pe care-l bănuiam de multă ironie. Cinstit să fiu am dorit-o, … Citește în continuare Despre iubire →