„Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu
dragoste
să vă apropiaţi!”
Despre timpul şi locul împărtăşirii
credincioşilor, toţi teologii sunt de acord că împărtăşirea
acestora se face în biserică în timpul Sfintei Liturghii iar dacă
aceştia sunt bolnavi pot primi Sfânta Împărtăşanie acasă pe patul
de suferinţă (ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTIN ORTODOXĂ, 1952,
Bucureşti, pg. 295, 296). Când vine vorba însă despre frecvenţa
împărtăşirii credincioşilor părerile sunt împărţite. Astfel că
unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii,
dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un
anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie, la Sfinţii
Părinţii.
În acest articol voi prezenta învăţătura Sfintelor
Canoane, a Sfinţilor Părinţi legată de frecvenţa împărtăşirii
credincioşilor adăugând mici comentarii
lămuritoare.
În timpurile apostolice şi până în secolul al
IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală.
Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai
Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al
Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Ioan
Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru „pâinea
noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”, o cerere către
Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică.
Tertulian scria: „Creştinii ating în fiecare zi Trupul
Domnului”. Sfântul Ciprian constata: „Creştinii se
împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave”,
iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Împărtăşirea zilnică şi
participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi
utile, pentru că El însuşi spune „Cine mănâncă Trupul Meu şi
bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el şi va avea viaţă
veşnică”(Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea
deasă este echivalentul vieţii veşnice? Noi mai puţin, căci ne
împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea
şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui
sfânt.”
CANONUL 9 APOSTOLIC: „Toţi credincioşii care
intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune
(slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se
afurisească, ca făcând neorânduială în
biserică”.
CAN. 2 AL SIN. IV ECUMENIC DE LA ANTIOHIA(341):
„Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi,
dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de
participare la Sfânta Euharistie potrivit oricărei neorânduieli,
aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi
nu vor arăta roade de pocăinţă…”
SFÂNTUL IOAN CASIAN în CONVORBIRI ne spune: „
Nu trebuie să nu primim duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne
ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea,
pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţia duhovnicească, cu
acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne
nevrednici de primirea marelui har să căutam şi mai mult leacuri
pentru rănile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici să primim nici
împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în
mănăstiri, în aşa chip măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul
tainelor cereşti, încât socotesc că împărtăşania nu trebuie luată
decât de cei sfinţi şi curaţi 2. Aceştia, fără îndoială, cad într-o
mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă
cel puţin atunci când o primesc ei se socotesc vrednici de a o
primi. Cu mult este însă mai drept ca, de vreme ce în această
umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu
putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca
un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca,
stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că
numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele
Taine” (PSB, AŞEZĂMINTE MÂNĂSTIREŞTI ŞI CONVORBIRI
DUHOVNICEŞTI, Sf. Ioan Casian, Bucureşti 1990, Ed. Institului
Biblic şi de Misiune al BOR, cap. XXIII,
21,pg.722;
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR „În zadar se
săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi… Acestea
le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă
faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci
nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le
auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de
Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te
deosebeşti cu nimic de ei…”
